Hit the Top – probabil cea mai grea cursă din România (alături de Retezat Trail
Race), privind distanța scurtă și diferența uriașă de nivel. Nu puteam să ratez
acest concurs și deși nu este o cursă care să mă avantajeze voi participa
întotdeauna cu mare drag pentru că se vede că organizatorii pun pasiune și mult
suflet la organizare.
Din start știam că nu are rost să fac din Hit
the Top un obiectiv pentru mine deoarece consider ca Hercules Marathon este un
obiectiv mai tangibil in acest moment astfel încât am decis să merg la 95% din
capacitate la deal și cât mai conservativ cu putință la vale pentru a evita
febra musculară.
S-a plecat într-un ritm susținut pe prima
parte de forestier, fiind destul de în față pe această porțiune. Evident că
atunci când a început urcușul am fost depășit de foarte mulți alergători/skiori
care foloseau bețele. Aproape de jumătatea cursei am fost prins și de Cristi
Bornaz alături de care am alergat o parte, el împingând mai tare și distanțându-se
fața de mine. Fața de alți ani când întoarcerea se făcea pe Vârful Scara, acum
organizatorii au lungit traseul până la Vârful Omu. Pe partea mai puțin abruptă
dintre Scara și Omu (zonă care mă avantajează) l-am prins pe Cristi, iar pe
întoarcere l-am prins și pe Nușu care avea un avans de 3 minute pe vârf. La coborâre am mers într-un ritm bunicel dar
nu aproape de 100% și cu toate astea era să mă accidentez foarte grav. Piciorul
mi-a alunecat pe o stâncă iar la aterizare am pus toată greutatea pe el doar că
genunchiul a continuat să se deplaseze, toată greutatea mergând pe ligamentul
colateral interior. Nu am resimțit pe moment nici un fel de durere, chiar și
după cursă totul a fost bine. Spre seară am resimțit o mică durere dar am
considerat că este doar o oboseală. S-a dovedit a fi o ușoară întindere de
ligamente dar care a fost suficientă încât să mă sperie că voi fi nevoit să fac
pauză când abia începe sezonul. Toată săptămâna am făcut pauză și acest lucru
sper să nu se resimtă în performanța mea de la Hercules.
Am terminat pe locul 13 la general, cu
prietenul meu Cristi în spatele meu la câteva secunde (ah ce bine sună J ).
După
cursă m-am bucurat de prezența lui Sabin și a lui Cristi la un grătar (Cristi
mai taie din mâncare prietene!! J ) la Pensiunea Cehov (mulțumesc Ion Trandafir pentru găzduire și
pentru felul tău de a fi). Deși aveam programat pentru duminică o tură de
revenire alături de Cristi și Sabin, a trebuit să spun pas și să mă tolănesc pe
canapea, cu laptopul în față urmărind Zegama!
Mâine urmează deplasarea spre Băile Herculane
și sâmbătă concursul. Trebuie să recunosc că am ceva emoții și nu datorită
concursului în sine ci din cauza genunchiului care sper să fie apt de luptă.
P.S. Mulți dintre voi probabil sunteți la
curent cu competițiile pe care urmează să le alerg și probabil știți ca
obiectivele principale pentru mine sunt în luna iulie (Laugavegur Ultra în
Islanda și Skyrunning European Championships în Italia). Pentru o bună
comportare la aceste competiții am nevoie de și mai multă pregătire, iar Ion
Trandafir este cel care a înlesnit acest lucru ajutându-mă să îmi duc la capăt
pregătirea pentru aceste concursuri. Cum? Ne vedem la Bran în Perioada 27 iunie
– 7 iulie, la Pensiune Cehov și vă dau mai multe detalii!
