May 30, 2013

Hit the Top - raport



Hit the Top – probabil cea mai grea cursă din România (alături de Retezat Trail Race), privind distanța scurtă și diferența uriașă de nivel. Nu puteam să ratez acest concurs și deși nu este o cursă care să mă avantajeze voi participa întotdeauna cu mare drag pentru că se vede că organizatorii pun pasiune și mult suflet la organizare.


Din start știam că nu are rost să fac din Hit the Top un obiectiv pentru mine deoarece consider ca Hercules Marathon este un obiectiv mai tangibil in acest moment astfel încât am decis să merg la 95% din capacitate la deal și cât mai conservativ cu putință la vale pentru a evita febra musculară.




S-a plecat într-un ritm susținut pe prima parte de forestier, fiind destul de în față pe această porțiune. Evident că atunci când a început urcușul am fost depășit de foarte mulți alergători/skiori care foloseau bețele. Aproape de jumătatea cursei am fost prins și de Cristi Bornaz alături de care am alergat o parte, el împingând mai tare și distanțându-se fața de mine. Fața de alți ani când întoarcerea se făcea pe Vârful Scara, acum organizatorii au lungit traseul până la Vârful Omu. Pe partea mai puțin abruptă dintre Scara și Omu (zonă care mă avantajează) l-am prins pe Cristi, iar pe întoarcere l-am prins și pe Nușu care avea un avans de 3 minute pe vârf.  La coborâre am mers într-un ritm bunicel dar nu aproape de 100% și cu toate astea era să mă accidentez foarte grav. Piciorul mi-a alunecat pe o stâncă iar la aterizare am pus toată greutatea pe el doar că genunchiul a continuat să se deplaseze, toată greutatea mergând pe ligamentul colateral interior. Nu am resimțit pe moment nici un fel de durere, chiar și după cursă totul a fost bine. Spre seară am resimțit o mică durere dar am considerat că este doar o oboseală. S-a dovedit a fi o ușoară întindere de ligamente dar care a fost suficientă încât să mă sperie că voi fi nevoit să fac pauză când abia începe sezonul. Toată săptămâna am făcut pauză și acest lucru sper să nu se resimtă în performanța mea de la Hercules.
Am terminat pe locul 13 la general, cu prietenul meu Cristi în spatele meu la câteva secunde (ah ce bine sună J ). 


După cursă m-am bucurat de prezența lui Sabin și a lui Cristi la un grătar (Cristi mai taie din mâncare prietene!! J ) la Pensiunea Cehov (mulțumesc Ion Trandafir pentru găzduire și pentru felul tău de a fi). Deși aveam programat pentru duminică o tură de revenire alături de Cristi și Sabin, a trebuit să spun pas și să mă tolănesc pe canapea, cu laptopul în față urmărind Zegama!

Mâine urmează deplasarea spre Băile Herculane și sâmbătă concursul. Trebuie să recunosc că am ceva emoții și nu datorită concursului în sine ci din cauza genunchiului care sper să fie apt de luptă.



P.S. Mulți dintre voi probabil sunteți la curent cu competițiile pe care urmează să le alerg și probabil știți ca obiectivele principale pentru mine sunt în luna iulie (Laugavegur Ultra în Islanda și Skyrunning European Championships în Italia). Pentru o bună comportare la aceste competiții am nevoie de și mai multă pregătire, iar Ion Trandafir este cel care a înlesnit acest lucru ajutându-mă să îmi duc la capăt pregătirea pentru aceste concursuri. Cum? Ne vedem la Bran în Perioada 27 iunie – 7 iulie, la Pensiune Cehov și vă dau mai multe detalii!