Ușor
ușor ne apropiem de EcoMarathon. Am de luat o revanșă personală după experiența
nefericită de anul trecut. Pregătirea din această iarnă a decurs excelent și
fără accidentări așa că sunt optimist privind spre Moieciu.
Pentru week-end-ul ce tocmai a trecut nu am
luat în calcul cursa organizată de CPNT (Brașov Marathon) și nu pentru că nu ar
fi o cursă frumoasă, organizată de oameni speciali și dragi mie ci doar pentru
simplul fapt că aveam de organizat împreună cu Gabi Solomon ediția a 3-a a
VeloCompass.
Vineri dimineață am făcut un antrenament de
intensitate iar pentru sâmbătă aveam în plan 2 bucle de antrenament la Moieciu.
Planurile mi-au fost schimbate în ultima clipă de Luci Almarii (căruia îi
mulțumesc din suflet pentru ajutorul dat), care „m-a luat pe sus” și vineri
după-masă am plecat spre Brașov cu gândul de a alerga la semimaratonul din
cadrul Brașov Marathon. Este prima cursă la care am participat fără să fiu
înscris și fără să mă pregătesc efectiv iar asta s-a simțit în timpul cursei. A
fost o plăcere să mă întâlnesc cu Radu Urdea, căruia trebuie să îi mulțumesc
pentru găzduire. Singurul obiectiv pentru această cursă era un timp in jur de
două ore, obiectiv setat fără sa calculez sau să analizez foarte bine profilul
cursei ci doar rezultatele din anul precedent.
Încă de la start m-am poziționat în primul
grup alături de Adi Bostan, Viorel Pălici și George Buta urmați de aproape de
Nușu și Marcel Laza. Ritmul era sustenabil la deal, pe serpentinele spre Tâmpa
dar problema mea a apărut din cauza faptului că am scurtat o serpentină urcând
mai scurt dar foarte abrupt ceea ce m-a scos foarte tare din ritm. De acolo am
dus o cursă solitară până la final deși odată ajuns la Treptele lui Gabony l-am
văzut pe Gigi Blajiu pe care am vrut sa îl aștept astfel încât nu am urcat
foarte tare dar Gigi nu m-a prins din urmă. În acel moment aveam in jur de 2-3
minute în spatele lui George Buta dar la final au fost în jur de 7 minute și
locul 4 la general și 4 la categorie. A fost o experiență plăcută în final deși
în timpul cursei nu pot să spun că m-am simțit foarte bine, în special pe
coborâre unde stomacul m-a durut foarte tare și nu simțeam că alerg foarte bine
deși în final mi-am atins obiectivul de a alerga în jur de două ore (1:59:00).
Am învățat faptul că organismul meu nu este încă obișnuit să reacționeze foarte
bine la un concurs neașteptat și că am nevoie de un timp în care să îmi focusez
toate energiile în direcția cursei.
Felicitări tuturor celor care au ales să
petreacă o sâmbătă însorită la Brașov și de asemenea multe felicitări
orgizatorilor!
P.S. În curând va urma o postare cu referire la VeloCompass!
