Jan 29, 2014

Tradiție de ianuarie - Gerar

Gerarul a devenit o tradiție, asta e clar. Este un concurs care dă startul anului competițional și pentru mine reprezintă o bună verificare a pregătirii de până acum dar și un mod de a ieși din rutina antrenamentelor zilnice, deoarece cu o săptămână înainte intri în starea de concurs iar o săptămână după încă discuți despre concurs.
Anul trecut am făcut echipă pentru prima data cu Florin Szomyu și Daniel Florea, iar comportarea noastră a fost frumoasă, am terminat pe locul 2 dar mai important de atât a fost faptul că ne-am comportat ca o echipă echilibrată și omogenă.
Anul acesta situația a fost puțin diferită; Daniel nu a mai dorit să alerge la Gerar, principalul său motiv fiind dorința de a face schi de tură în această iarnă. Eu și Florin ne-am reorientat repede și am găsit un alergător foarte bun în persoana lui Șerban Baciu, care locuiește și se antrenează în Cehia.
Cu Dani m-am tot întâlnit la alergări și mereu făceam „mișto” de el pentru că a renunțat la Gerar, și-a cumpărat echipament de schi de tură dar lipsea ceva: ZĂPADA! I-am spus că l-au ajuns „blestemele” și multe alte chestii pe care nu le pot scrie (:D). Însă nimeni nu putea să prevadă ce urma (eventual Dani dacă a făcut voodoo și magie neagră). Cam de marți au început să apară informații legate de zăpadă la Gerar, apoi lucrurile s-au schimbat în rău, mai multă zăpadă și cod porocaliu /roșu de viscol, așa că ziua de sâmbăta am stat cu emoții pentru că știam ca Șerban zboară cu avionul. Emoțiile mi-au fost confirmate spre seară când din păcate am fost anunțat că avionul lui Șerban nu a putut ateriza din pricina vântului puternic așa că a făcut cale întoarsă.
Evident l-am sunat imediat pe Dani, care era supărat ca deși ninge, nici în acest week-end nu poate merge la schi (v-am zis ca cineva a făcut voodoo, nu?)  așa că la ora 21, cu 12 ore înainte de start, Ultra Runners a revenit la formula inițială. Mi-a părut rău pentru Șerban pentru că știam că și-ar fi dorit foarte mult să alerge, mai ales că aceasta era și prima lui cursă în România. Din pcăate nu a fost să fie…
Duminică dimineața am scos capul pe geam și deși ningea foarte tare, vântul se mai domolise așa că am decis că este o zi numai bună de alergat, o zi numai bună pentru Gerar!
3..2…1 START!
Planul l-am făcut foarte repede cu Dani și Florin, vroiam podiumul și încercam să respectăm promisiunea de anul trecut, că vom detrona echipa care a câștigat primele 3 ediții (Ro Club Maraton – City Grill). Dacă anul trecut lupta a fost în două echipe, anul acesta a mai apărut o a treia echipă valoroasă (CEM-EcoMarathon) așa ca ne aștepta o luptă dură pentru locul 1. 


Primele două ture au zburat destul de repede, alergând compact, primele 3 echipe. Ritmul nu era unul foarte ridicat și din pricina vântului dar și a zăpezii însă mă simțeam bine, relaxat și simțeam că aș putea alerga mai tare însă nu vroiam să forțez. Pe tura 3, după pantă, mi s-a părut ca Adi Bostan conduce un atac, mărind ritmul, iar echipa formată din Vlad Florin, Mihai Orleanu și Florin Munteanu au plecat și ei în ritmul impus de Adi. Noi ne-am regrupat repede, am schimbat câteva cuvinte legate de ce ar trebui să facem (trebuie să recunosc că am crezut pentru o secundă că va trebui să ne mulțumim cu locul 3) dar pe zona de coborâre i-am prins (noi credeam că ei fac un fel de fartlek, tactică des întâlnită). Daniel a spus în acel moment că ar trebui să ieșim din ritmul lor și să continuăm în ritmul nostru. Am ieșit din formație, am atacat și am mărit ritmul fără să ne mai uităm în spate! M-am așezat la trenă, cu Florin imediat lângă mine și Dani foarte aproape în spate și am continuat să tragem tare, fără să privim înapoi. Nu mică ne-a fost mirarea când la întoarcerea spre finalul buclei 3 am observat că avem peste 100m avans. Pentru prima dată am simțit că putem câștiga!


Pe cea de-a patra tură am continuat într-un ritm bun, am urcat dealul în forța și am coborât la fel de repede. La trecerea prin poarta de finish, Fane ne-a anunțat că avem un avans de 1min!
Pe tura cinci, ritmul a fost același dar ninsoarea și vântul parcă se întețeau, zăpada facea ca alergatul să fie din ce în ce mai greu iar efortul părea din ce în ce mai mare însă era clar că nimic și nimeni nu ne-ar fi oprit astăzi! La jumătatea turei Daniel ne-a spus că el nu mai poate rezista în ritmul acesta trei ture!? Și eu și Florin am râs și l-am anunțat că mai avem doar o tură și jumătate! Am întors înainte de intrarea pe ultima tură și avansul se mărise iar dar am continuat tare, ba chiar mai tare, cel mai rapid kilometru pe care l-am realizat în această cursă a fost între km 19-20 (3:56). Pe ultimul kilometru ne-am permis să ne relaxăm, am scăzut viteza și am pregătit finish-ul! A fost o senzație frumoasă să alerg alături de Dani și Florin, doi oameni cu care m-am înțeles aproape din priviri și alături de care am făcut o echipă frumoasă.




În concluzie Gerarul a fost o „operațiune reușită”, fiind un bun test înaintea provocărilor care mă așteaptă în acest an și o bună motivație pentru perioada care urmează, care se anunța una grea din pricina stării vremii!


Mulțumesc tuturor celor care ne-au încurajat pe traseu (și nu au fost puțini), celor care s-au bucurat pentru reușita noastră, celor care au fost surprinși plăcut de faptul ca după 3 ani nu au mai fost depășiți cu o tură de Adi, Victor și Fane, celor care ne-au făcut poze deși vremea era mai potrivită pentru stat în casă, lui Adi, Victor, Fane, Florin, Florinel, Mihai pentru onoarea de a alerga în compania lor, organizatorilor care au înfruntat gerul mai abitir decât noi și nu în ultimul rând CompresSport și Nutrend alături de care sper să fac lucruri frumoase anul acesta!


Urmează o lună și jumătate grea, cu vreme rece în care voi încerca să lucrez la capitolul viteză pentru a îmi îndeplini dorința unui noi PB la semimaraton.