Pentru a doua oară în luptă cu Hercule(s)

După o săptămână cu 0 kilometrii alergați, după multe emoții, întrebări, creme, pastile etc. a venit timpul să testez genunchiul. Trebuie să recunosc că am avut mari emoții nu din pricina concursului în sine ci din cauză că nu știam cum va reacționa genunchiul la o cursa dificilă precum Hercules Maraton. Nu multă lume știe ce a fost în sufletul meu în perioada asta și trebuie să le mulțumesc celor care m-au încurajat și susținut chiar și atunci când gândurile mele erau cam negre.

După un drum lung am ajuns în zona de start a concursului și cu tristețe am aflat că nu eram singurul accidentat, și Bălan având probleme tehnice (entorsă) și chiar credeam că e un fel de blestem.

În ziua cursei mi-am „legat” genunchiul cu kinesiotape și am sperat ca problemele să dispară ca prin minune. Încă de la încălzire am simțit că nu este totul 100% dar speram ca 90% să fie suficient ca să termin concursul.

Am plecat ca de obicei tăricel și pe porțiunea de asfalt (2.3 km) am mers destul de tare dar suficient de încet încât să mă încălzesc pentru prima urcare. Pe această urcare am fost depășit de Adi Bostan și Florin Munteanu. Am continuat în ritmul meu, avându-l pe Florin în raza vizuală tot timpul. Nu m-am uitat decât odată în spate și l-am văzut pe Nușu în depărtare și cam atât. Am decis să mă uit doar după Florin în încercarea de a îmi lua revanșa după EcoMarathon. Distanța a rămas constantă (30 de secunde) până în satul Bogâltin (aprox. 18km). De aici știam că urmează partea cea mai grea a cursei (o urcare de aproximativ 13km si 900m diferență de nivel) și mi-am tot spus că trebuie să găsesc un ritm adecvat astfel încât să alerg de la un capăt la altul. Zis și făcut cu vreo două mici excepții spre capătul urcării. Din păcate pe Florin îl prindeam pe părțile de urcare dar îl pierdeam pe coborâri din cauza micilor dureri din genunchiul drept. Coborârea spre Ineleț a fost mai plăcută față de anul trecut (datorită lipsei ceții). De la punctul de alimentare de la Ineleț știam că urmează o parte relativ ușoară dar care prezintă multe probleme dacă nu păstrezi suficiente resurse (este o zonă care pe mine mă avantajează, fiind o parte a traseului bună pentru un alergător cu antrenament de plat). Pe Florin îl vedeam pe urcări și îl pierdeam pe coborâri. Am reușit să reduc diferența la 15 secunde la Dobraia dar știam că îmi va fi imposibil să recuperez pe ultimii 4.5 km care sunt într-o coborâre abruptă. Am mers conservativ pe această ultimă parte și am pierdut două minute față de Florin și în jur de 3 față de Adi. Având în vedere situația mea medicală sunt mulțumit de locul 3 la Hercules Maraton (3 la general și 2 la categoria de vârstă) cu timpul de 4:17:41, un timp cu peste 25 minute mai bun ca anul trecut și cu o medie/km mai bună decât la EcoMarathon. 

Felicitări lui Adi Bostan și lui Florin Munteanu pentru rezultatele deosebite și multe felicitări organizatorilor care organizează și păstrează tradiția acestui minunat concurs.

Rezultate

Sentimentele au fost oarecum contradictorii la final. Eram extrem de bucuros pentru rezultat (și de asemenea bucuros pentru nebunul Bălan care a făcut o cursă frumoasă terminând pe locul 4 deși era și el accidentat) dar și trist pentru că știu ce am simțit pe traseu, în alergare, și nu mi-aș dori ca tot sezonul să se desfășoare în asemenea condiții. Acum am două săptămâni în care să „mă tratez” și să mă odihnesc pentru următoarea perioada. Sunt sigur că am și mai multe resurse doar că trebuie să găsesc o metodă „painless” de a le exploata.

Mulțumesc încă odată celor care mă susțin și îmi sunt alături necontenit și care cred în mine chiar și când eu mă îndoiesc. 

Mulțumesc sponsorilor care m-au ajutat la Hercules Maraton (Sponser, La Sportiva și CompresSport România).

Ne vedem la Retezat Trail Race!

Hit the Top - raport

Hit the Top – probabil cea mai grea cursă din România (alături de Retezat Trail Race), privind distanța scurtă și diferența uriașă de nivel. Nu puteam să ratez acest concurs și deși nu este o cursă care să mă avantajeze voi participa întotdeauna cu mare drag pentru că se vede că organizatorii pun pasiune și mult suflet la organizare.

Din start știam că nu are rost să fac din Hit the Top un obiectiv pentru mine deoarece consider ca Hercules Marathon este un obiectiv mai tangibil in acest moment astfel încât am decis să merg la 95% din capacitate la deal și cât mai conservativ cu putință la vale pentru a evita febra musculară.

S-a plecat într-un ritm susținut pe prima parte de forestier, fiind destul de în față pe această porțiune. Evident că atunci când a început urcușul am fost depășit de foarte mulți alergători/skiori care foloseau bețele. Aproape de jumătatea cursei am fost prins și de Cristi Bornaz alături de care am alergat o parte, el împingând mai tare și distanțându-se fața de mine. Fața de alți ani când întoarcerea se făcea pe Vârful Scara, acum organizatorii au lungit traseul până la Vârful Omu. Pe partea mai puțin abruptă dintre Scara și Omu (zonă care mă avantajează) l-am prins pe Cristi, iar pe întoarcere l-am prins și pe Nușu care avea un avans de 3 minute pe vârf.  La coborâre am mers într-un ritm bunicel dar nu aproape de 100% și cu toate astea era să mă accidentez foarte grav. Piciorul mi-a alunecat pe o stâncă iar la aterizare am pus toată greutatea pe el doar că genunchiul a continuat să se deplaseze, toată greutatea mergând pe ligamentul colateral interior. Nu am resimțit pe moment nici un fel de durere, chiar și după cursă totul a fost bine. Spre seară am resimțit o mică durere dar am considerat că este doar o oboseală. S-a dovedit a fi o ușoară întindere de ligamente dar care a fost suficientă încât să mă sperie că voi fi nevoit să fac pauză când abia începe sezonul. Toată săptămâna am făcut pauză și acest lucru sper să nu se resimtă în performanța mea de la Hercules.

Am terminat pe locul 13 la general, cu prietenul meu Cristi în spatele meu la câteva secunde (ah ce bine sună J ). 

Rezultate

După cursă m-am bucurat de prezența lui Sabin și a lui Cristi la un grătar (Cristi mai taie din mâncare prietene!! J ) la Pensiunea Cehov (mulțumesc Ion Trandafir pentru găzduire și pentru felul tău de a fi). Deși aveam programat pentru duminică o tură de revenire alături de Cristi și Sabin, a trebuit să spun pas și să mă tolănesc pe canapea, cu laptopul în față urmărind Zegama!

Mâine urmează deplasarea spre Băile Herculane și sâmbătă concursul. Trebuie să recunosc că am ceva emoții și nu datorită concursului în sine ci din cauza genunchiului care sper să fie apt de luptă.

P.S. Mulți dintre voi probabil sunteți la curent cu competițiile pe care urmează să le alerg și probabil știți ca obiectivele principale pentru mine sunt în luna iulie (Laugavegur Ultra în Islanda și Skyrunning European Championships în Italia). Pentru o bună comportare la aceste competiții am nevoie de și mai multă pregătire, iar Ion Trandafir este cel care a înlesnit acest lucru ajutându-mă să îmi duc la capăt pregătirea pentru aceste concursuri. Cum? Ne vedem la Bran în Perioada 27 iunie – 7 iulie, la Pensiune Cehov și vă dau mai multe detalii!