Apr 24, 2014

Weekend de Zărnești



A mai trecut un week-end, a mai trecut o săptămână. Parcă mai ieri era februarie și mă gândeam că mai urmează câteva luni bune până la momentul în care primăvara își va intra în drepturi, iar eu voi putea să dau finalurile de săptămâna cu alergările lungi, ba în Băneasa ba în parc,pe alergările lungi, cu diferența de nivel, la munte.
Așa cum am mai spus, ideea mea pentru luna aprilie a fost pentru acest an destul de simplă, în sensul că mi-am promit că voi face pe dracu în patru să fiu la final de săptămână la/pe munte.
Pentru week-end-ul de Paște aveam în program o deplasare rapidă la Zărnești, alergat la Squeezy Vertical Race și „fuga” înapoi acasă. Planul mi-a fost deturnat undeva la începutul săptămânii trecut, de Alin și Gianina care mi-au propus să îl iau și pe Marius (Piciu) și să stăm la Zărnești de vineri până luni (vă dați seama bucurie, 4 zile de alergat la munte). Planului s-au adăugat și Bogdana și Florin Totalcă așa că vineri am plecat la drum, cu portbagajul plin atât de bagaje dar și de mâncare (deh, românul e tot român chiar daca-și spune alergător), cu direcția Zărnești via Baza Sportivă Snagov (aveam de „cules” un blond).


Am ajuns în Zărnești, am aruncat mâncarea în frigider, am schimbat hainele cu cele de alergare și eu cu Marius am ieșit la alergare ușoară, iar Florin și Bogdana la plimbare. Pe seară și-a făcut apariția și Familia Tănase, cu Vlad în mare formă (ce dor mi-a fost de pitic!) .
Sâmbăta dimineața ne-am trezit devreme, am luat micul dejun și ne-am pregătit echipamentul pentru concurs. Din păcate vremea nu a ținut cu noi, în Zărnești ploua mărunt și rece, Piatra Craiului era undeva ascunsă în ceață și știam că sus ne așteaptă zăpada.
Cursa pentru mine nu putea fi mai mult decât un antrenament, pentru că nu sunt și probabil nu voi fi prea curând un alergător de verticaluril. De ce spun asta? Pentru că îmi lipsește pregătirea specifică, iar în București e cam complicat de urcat 1000 diferența de nivel în 4-5km. Dar poate situația se va schimba pe viitor…
Ultima parte a cursei a fost foarte grea pentru mine, din Zănoaga până pe vârf parcă am mers o eternitate prin zăpadă (mers e mult spus pentru că uneori m-am târât, folosind și mâinile pentru tracțiune), dar finalul a fost frumos, terminând alături de Fane (zis și bucureșteanul mai nou), care m-a prins din urmă pe final. Locul 10-11 cu 57:24. Mai greu a fost la vale, pentru că nu am luat jambiere sau șosete lungi și tibiile mele au avut de suferit prin zăpada care făcuse o crustă de gheața.




Pe seară ne-am delectat cu un grătar marca Găli (Ionuț Galițeanu), care în calitate de gazdă ne-a omenit cum se cuvine, cu bucate alese. Cred că la ora 00:00 când lumea era la biserică, noi dormeam deja cu gândul la alergarea de a doua zi (mult lăudata alergare a lui Găli).
Duminică, în ziua de Paște, la ora 10 (trecute fix), împreună cu Găli, Alin, Fane și Alex zis primarul (tatăl lui este primarul Zărneștiului, de aici și porecla – dacă aveți nevoie de teren, aprobări și alte chestii legate de primărie, vă ajuta cu mare drag). A fost o alergare plăcuta, fără mare viteză (a făcut Găli pe dracu în patru să nu prindem viteză), dar a fost un mod fain de a petrece ziua de Paște, alături de prieteni și într-un cadru de vis (satul Măgura și împrejurimile). Era să uit de Marius, care însoțit de Cătă Clinciu aka Skimo, a „petrecut” și el în felul lui, cu 30km cu medie 3:41/km. 




Cât de norocoși pot fi unii, să aibă asemenea „teren de joacă” chiar în propria curte!?
Duminică seara ne-a găsit tot la Găli acasă, de data asta cu mâncare mai light (mămăligă, brânză și smântână). Evident că am programat încă o alergare pentru luni dimineața, în formula de sâmbătă, pe traseul de MPC până „La Table” și întoarcerea prin Prăpăstii.
Luni cerul era senin, deși la ora 8:00 când am ieșit noi la alergare era încă frig. A fost o alergare rapidă, în jur de 21km într-o ora și 47 minute, fără Găli care a fost leneș și a preferat patul în locul alergării cu noi. (:D)


A fost un final de săptămâna reușit, un mod bun de a petrecere Sărbătorile Pascale, în „familie”” și în alergare. Ce-mi puteam dori mai mult?


Mâine dimineața voi pleca spre Brașov, pentru a participa sâmbătă la semimaratonul din cadrul Brașov Maraton (un super antrenament în regim de competiție, numai bun de verificare înainte de EcoMarathon).
Să nu uit, vă aștept alături de mine, mâine seară, în Brașov, Magazinul North Face din cadrul Complexului Comercial Start, să povestim despre alergare și orice alte nebunii ne mai trec prin cap. Pregătiți întrebările pentru că îmi doresc să avem un dialog interactiv.

Vă salut!