Anul trecut am făcut echipă pentru prima data
cu Florin Szomyu și Daniel Florea, iar comportarea noastră a fost frumoasă, am
terminat pe locul 2 dar mai important de atât a fost faptul că ne-am comportat
ca o echipă echilibrată și omogenă.
Anul acesta situația a fost puțin diferită;
Daniel nu a mai dorit să alerge la Gerar, principalul său motiv fiind dorința
de a face schi de tură în această iarnă. Eu și Florin ne-am reorientat repede
și am găsit un alergător foarte bun în persoana lui Șerban Baciu, care
locuiește și se antrenează în Cehia.
Cu Dani m-am tot întâlnit la alergări și mereu
făceam „mișto” de el pentru că a renunțat la Gerar, și-a cumpărat echipament de
schi de tură dar lipsea ceva: ZĂPADA! I-am spus că l-au ajuns „blestemele” și
multe alte chestii pe care nu le pot scrie (:D). Însă nimeni nu putea să
prevadă ce urma (eventual Dani dacă a făcut voodoo și magie neagră). Cam de
marți au început să apară informații legate de zăpadă la Gerar, apoi lucrurile
s-au schimbat în rău, mai multă zăpadă și cod porocaliu /roșu de viscol, așa că
ziua de sâmbăta am stat cu emoții pentru că știam ca Șerban zboară cu avionul.
Emoțiile mi-au fost confirmate spre seară când din păcate am fost anunțat că
avionul lui Șerban nu a putut ateriza din pricina vântului puternic așa că a
făcut cale întoarsă.
Evident l-am sunat imediat pe Dani, care era
supărat ca deși ninge, nici în acest week-end nu poate merge la schi (v-am zis
ca cineva a făcut voodoo, nu?) așa că la
ora 21, cu 12 ore înainte de start, Ultra Runners a revenit la formula
inițială. Mi-a părut rău pentru Șerban pentru că știam că și-ar fi dorit foarte
mult să alerge, mai ales că aceasta era și prima lui cursă în România. Din
pcăate nu a fost să fie…
Duminică dimineața am scos capul pe geam și
deși ningea foarte tare, vântul se mai domolise așa că am decis că este o zi
numai bună de alergat, o zi numai bună pentru Gerar!
3..2…1 START!
Planul l-am făcut foarte repede cu Dani și
Florin, vroiam podiumul și încercam să respectăm promisiunea de anul trecut, că
vom detrona echipa care a câștigat primele 3 ediții (Ro Club Maraton – City Grill).
Dacă anul trecut lupta a fost în două echipe, anul acesta a mai apărut o a
treia echipă valoroasă (CEM-EcoMarathon) așa ca ne aștepta o luptă dură pentru
locul 1.
Primele două ture au zburat destul de repede,
alergând compact, primele 3 echipe. Ritmul nu era unul foarte ridicat și din
pricina vântului dar și a zăpezii însă mă simțeam bine, relaxat și simțeam că
aș putea alerga mai tare însă nu vroiam să forțez. Pe tura 3, după pantă, mi
s-a părut ca Adi Bostan conduce un atac, mărind ritmul, iar echipa formată din
Vlad Florin, Mihai Orleanu și Florin Munteanu au plecat și ei în ritmul impus
de Adi. Noi ne-am regrupat repede, am schimbat câteva cuvinte legate de ce ar
trebui să facem (trebuie să recunosc că am crezut pentru o secundă că va trebui
să ne mulțumim cu locul 3) dar pe zona de coborâre i-am prins (noi credeam că
ei fac un fel de fartlek, tactică des întâlnită). Daniel a spus în acel moment
că ar trebui să ieșim din ritmul lor și să continuăm în ritmul nostru. Am ieșit
din formație, am atacat și am mărit ritmul fără să ne mai uităm în spate! M-am
așezat la trenă, cu Florin imediat lângă mine și Dani foarte aproape în spate
și am continuat să tragem tare, fără să privim înapoi. Nu mică ne-a fost
mirarea când la întoarcerea spre finalul buclei 3 am observat că avem peste
100m avans. Pentru prima dată am simțit că putem câștiga!
Pe cea de-a patra tură am continuat într-un
ritm bun, am urcat dealul în forța și am coborât la fel de repede. La trecerea
prin poarta de finish, Fane ne-a anunțat că avem un avans de 1min!
Pe tura cinci, ritmul a fost același dar
ninsoarea și vântul parcă se întețeau, zăpada facea ca alergatul să fie din ce
în ce mai greu iar efortul părea din ce în ce mai mare însă era clar că nimic
și nimeni nu ne-ar fi oprit astăzi! La jumătatea turei Daniel ne-a spus că el
nu mai poate rezista în ritmul acesta trei ture!? Și eu și Florin am râs și
l-am anunțat că mai avem doar o tură și jumătate! Am întors înainte de intrarea
pe ultima tură și avansul se mărise iar dar am continuat tare, ba chiar mai
tare, cel mai rapid kilometru pe care l-am realizat în această cursă a fost
între km 19-20 (3:56). Pe ultimul kilometru ne-am permis să ne relaxăm, am
scăzut viteza și am pregătit finish-ul! A fost o senzație frumoasă să alerg
alături de Dani și Florin, doi oameni cu care m-am înțeles aproape din priviri
și alături de care am făcut o echipă frumoasă.
În concluzie Gerarul a fost o „operațiune
reușită”, fiind un bun test înaintea provocărilor care mă așteaptă în acest an
și o bună motivație pentru perioada care urmează, care se anunța una grea din
pricina stării vremii!
Mulțumesc
tuturor celor care ne-au încurajat
pe traseu (și nu au fost puțini), celor care s-au bucurat pentru reușita
noastră, celor care au fost surprinși plăcut de faptul ca după 3 ani nu
au mai
fost depășiți cu o tură de Adi, Victor și Fane, celor care ne-au făcut
poze
deși vremea era mai potrivită pentru stat în casă, lui Adi, Victor,
Fane, Florin, Florinel, Mihai pentru onoarea de a alerga în compania
lor, organizatorilor care au înfruntat gerul mai abitir decât noi și nu
în ultimul rând
CompresSport și Nutrend alături de care sper să fac lucruri frumoase anul
acesta!
Urmează o lună și jumătate grea, cu vreme rece
în care voi încerca să lucrez la capitolul viteză pentru a îmi îndeplini dorința
unui noi PB la semimaraton.
