A trecut destul de
mult timp de când nu am mai postat pe blog însă asta nu însemnă că nu am fost
activ atât pe plan sportiv cât și pe plan personal.
La o săptămână după
Cindrel În Alergare am avut o „cursă” deosebit de grea de la care nu puteam
lipsi. Poate unii au mers la 2x2 în Făgăraș sau poate la Iorgovanu Night-Run
însă eu am avut de onorat nunta unor prieteni deosebiți, Ionuț și (de acum)
Andreea Zincă.
Evenimentul în sine a fost superb, cu multă distracție si voie bună alături de persoane apropiate de sufletul meu. Foarte important de precizat este faptul că nunta și-a pus amprenta asupra mea din punct de vedere fizic, fiind efectiv dărâmat de oboseala după două nopți de petrecere. Din această cauză am decis să rămân în Alba Iulia la întoarcere pentru a mă odihni pentru Transylvania Open 2012 de la Cluj și mai apoi Campionatul Național la Iași. A fost o alegere înțeleaptă deoarece am avut mult de recuperat în privința somnului, în prima seară la Alba Iulia dormind aproape 16 ore!
Au urmat câteva zile
în care am făcut câteva antrenamente alături de Andra, Alina și Ana dar și cu
Marius Anghel sau noua colegă de club, de import din Ucraina, Masha Boyko.
Săptămâna a trecut rapid și deja vineri în jurul prânzului am decolat spre
Cluj, urmând ca seara să alergăm prima probă, sprintul.
Trebuie să recunosc
faptul că am avut emoții în privința acestor zile de concurs deoarece nu mai
pusesem mână pe o hartă de orientare din primăvară. Sprintul l-am început rapid
și la postul 3 am avut deja prima eroare deoarece uitasem să mă uit pe harta.
La postul 4 am greșit varianta însă nu am pierdut foarte mult. La postul 6 l-am
prins pe Iuli Negoiță și pentru câteva secunde s-a rupt filmul, destul încât să
greșesc decisiv la postul 7, aproape 3 minute. De acolo nu am mai alergat
foarte tare și am mai avut câteva ezitări. Etapa a fost câștigată de Ionuț
Zincă.
A doua zi a fost
etapa de medie distanță, care după mult mult timp a fost și etapă de WRE, în
România obiceiul fiind ca toate WRE-urile să fie în proba de lungă distanță.
Încă de la primul post a fost evident că nu pot să citesc harta și că alerg „în
lumea mea”. Greșelile au apărut încă de la primul post însă cea mai mare
greșeală a zilei a fost faptul ca în loc să merg în postul 3 m-am oprit în
postul 10 și am continuat spre 4, însă ceva nu se lega. A fost nevoie de minute
bune să îmi dau seama de greșeala pe care am facut-o și să continui traseul
corect. Am mai greșit de asemenea în postul 12 însă deja nu mai conta, fiind
scos clar din calculele pentru primele poziții.
Ultima etapă la
Transylvania Open 2012 a fost o lungă distanță mai scurtă, însă elementul nou
adus acestei probe a fost faptul că a fost cu egalare de timp (pursuit). Am
plecat destul de în spate datorită faptului că în primele două zile am mers
slab. Am încercat să mă concentrez mai mult și dacă nu ar fi existat greșeala
din postul 3 probabil aș fi putut spune ca a fost o cursă bună, în care nu am
avut decât eventuale variante mai slabe. Nu am recuperat destul timp, terminând
ziua și concursul la cumulat pe locul 5.
De la Cluj am mers
înapoi la Alba, de data asta avându-l „pe cap” și pe Copetchi. Miercuri de
dimineață am plecat spre Iași, la Campionatul Național al României. Cum am
ajuns am ieșit în grup la o alergare scurtă, de dezmorțire, pe care am repetato
și joi dimineață.
După-masă am luat startul la sprint. Am făcut tot posibilul
să aplic lecțiile învățate la Cluj și în mare măsură mi-a ieșit, nefăcând
greșeli însă am adunat puțin peste 1 minut din variante greșite. Concursul a
fost bine organizat și într-o zona populată a Iașiului, fapt ce a creat ceva
probleme datorită aglomerației. Etapa a fost câștigată lejer de Ionuț, care
avea să câștige și la medie.
La medie distanță am
pornit bine și deja în postul 2 l-am prins pe Zozo cu 9 minute. Până în postul
9 am mers foarte bine, fiind conform split time-ului pe locul 4 în acel moment.
Însă a fost nevoie doar de un singur moment de lipsă de concentrare ca totul să
se ducă pe apa sâmbetei. Am greșit la cea mai scurtă variantă, spre 10. De
acolo fiind nervos am greșit și în 11 și în 13. Per total o zi cu multe plusuri
dar și destule minusuri.
Înainte de ștafetă a
trebuit să trecem și prin proba de lungă distanță. Cum Ionuț Zincă plecase la
Becca di Nona, lupta pentru primul loc a rămas deschisă. Am plecat cu gândul să
fac o cursă cât mai bună, fără să mă tem de distanță lungă și de căldură. Am
greșit în postul 4 fără însă să mă descurajez. De asemenea am mai greșit în
postul 11 (m-am oprit cu o potecă mai sus și am fost nevoit să pierd aproape 4
minute până să realizez greșeala) și în postul 27 unde am greșit din cauza
oboselii. Încă de la intrarea în forking l-am văzut pe Suciu care plecase cu 6
minute în spate însă nu a reușit să mă prindă decât pe culoarul de finish. Am
terminat ziua pe locul 5, foarte aproape de locul 4 (Csucs Klaus) și cu
regretul că fără acele greșeli aș fi prins podiumul. Trebuie menționat că
această etapă a fost WRE și că a fost câștigată de colegul meu Bogya Tamas.
Anul acesta echipa
pentru ștafeta s-a schimbat, în locul lui Țuncu fiind Marius pe schimbul 2.
Speram să nu o mai dau în bară ca anul trecut la Targu-Jiu și am ascultat
sfaturile venit din jur legate de modul cum ar trebui sa alerg primul schimb.
Trebuie să recunosc că am avut emoții înainte de start însă am aplicat ceea ce
mi se spusese schimbând pe locul 2, după Daniel Barkasz. Din păcate Marius nu a
mers așa cum și-ar fi dorit și din păcate și anul acesta am terminat în afara
medaliilor. Tamas a făcut o cursă bună însă avansul celor din fața a fost
insurmontabil. Vom încerca să ne luăm revanșa la Campionatul pe Echipe de la
Arad. Trebuie însă să recunosc că mi-a fost foarte dor de orientare.
După Iași a urmat un
lung drum spre casă și câteva zile de reacomodare cu „acasă” și cu Bucureștiul.
Miercuri la prima oră am plecat spre Cheia împreuna cu Dan și Pașol, pentru a
parcurge primii 60 kilometrii ai Ultra Maraton-ului Ciucaș Trail Running. A
fost o zi grea, în care a fost nevoie de toate abilitățile noastre de orientare
pentru a ne descurca, mai ales pe a 2-a parte din Munții Grohotiș, însă mă
bucur că am decis să mergem la fața locului pentru că acum am exact în minte
modul în care voi aborda cursa. Deși mă așteptam să fiu KO după această
experiență, spre uimirea mea, joi mă simțeam foarte bine, fără febră musculară
însă cu ceva oboseală „în oase”. Astăzi (sâmbătă) am decis ca nu pot să stau în
casă și am mers la Crosul Societății Civile, în Parcul Herăstrău. Credeam că mă
voi resimți mai tare însă spre surprinderea mea am alergat binișor terminând
cursa de 6.5 km în 24:38. Deși în Herăstrău nu sunt foarte multe „dealuri”
chiar și pe cele mai mici le-am simțit ca fiind foarte mari, fapt datorat
oboselii.
