Ultra Maraton – o idee
cu care am cochetat încă de când am început sa scot capul
în lumea alergării montane din România. Când am primit oferta de a participa la
Virgin Forest Ultra Trail 2012 – Grecia (130km) am decis ca este cazul ca anul
acesta să mă pregătesc și pentru această încercare. Când a apărut ideea
primului Ultra Maraton individual din Munții Ciucaș nu am ezitat și m-am
înscris fără ezitare, în ideea unui antrenament util pentru Grecia.
Dar cunoscându-mă eu nu pot trata un concurs
ca un antrenament mi-am pregătit fiecare pas în detaliu în ideea de a prinde
podiumul. După antrenamentul de 60 km
premergător eram cât se poate de sigur pe forțele mele.
Până să ajung la startul concursului, vineri
dimineață am mai avut de trecut un hop alături de prietenul meu Bălan: examenul
scris pentru admiterea la master. Am trecut și peste acest hop iar balul putea
începe. Seara dinaintea cursei a fost una obișnuită, fără foarte mult emoții și
cu un somn nu foarte bun datorită sforăitului din corturile vecine.
La ora 6, împreuna cu Daniel si Pașol, am dat
deșteptarea și am început să ne pregătim echipamentul pentru concurs. Timpul a
zburat efectiv și m-am trezit în zona startului gata de atac. Am salutat pe
toată lumea însă creierul meu era setat pe cei peste 100km pe care urma sa îi
„mănânc”. Am plecat tare însă nu la capacitate maximă iar după primul punct de
alimentare de la km 10 am reușit să rup mare parte a plutonului. În spatele meu
au rămas doar Florin Szomyu si Marius Roca. Am continuat să conduc cursa iar la
Vârful Ciucaș am rămas deja doar eu cu Florin. De acolo am coborât spre Pasul Bratocea.
În Bratocea ne-am întâlnit cu Voichița Bodea de la care am „furat” niște apa
minerală. La Cindrel În Alergare de la
Păltiniș, Florin a plecat de asemenea foarte tare și în cele din urmă a
terminat în genunchi. Eram extrem de mirat de faptul ca este încă foarte
aproape de mine însă acest lucru nu mă deranja în nici un fel. După ce am
alimentat cu puțină apă la intrarea în Munții Grohotiș l-am distanțat pe Florin
la aproape 3-4 minute, restul concurenților nevăzându-se în spate. Florin m-a
prins spre Stâna Nebunul și din acel moment am mers împreuna 100%. La Mâneciu
ne-am întâlnit iar cu Voichița de la care de data asta am băut Cola! Începusem
să resimt oboseala însă eram conștient de faptul ca avem un avans foarte mare
așa încât ne-am permis să ne oprim la punctul de alimentare și să zăbovim
aproape 30 de minute.
Cea mai mare greșeală la un ultra maraton este să stai
jos, deoarece mușchii se răcesc instant și devine aproape imposibil să alergi.
Și eu și Florin am simțit asta pe pielea noastră, și timp de aproape 1 oră am
mers la pas, dar un mers foarte „leneș”. Mare ne-a fost uimirea când am fost
depășiți în alergare de Marius Vasilache. Eu cu puțin timp în urmă îi spusesem
lui Florin că dacă ne depășește cineva eu voi abandona și eram decis să fac
lucrul acesta când ajungeam la Tabla Buții (cale lungă până acolo). Momentul în
care Marius ne-a depășit a creat un declick pentru mine, din acel moment am
reușit să alerg și să îl trag și pe Florin după mine. L-am distanțat foarte
repede pe Marius și ne-am securizat primele două poziții. Noaptea ne-a prins
fix în punctul de alimentare de la Tabla Buții, iar coborârea la frontală spre
Valea Stânii a fost superbă. Urcarea spre Muntele Roșu a fost partea horror a
acestui concurs. O zonă de vale, cu mult nisip și pietriș, cu o potecă relativă
și o înclinație mare. Cu siguranță în condițiile date această urcare spre
Zăganu este mult mai grea decât urcarea la Diana din Piatra Craiului. Odată
ajunși în vârf am văzut și frontalele celor din spate însă erau destul de
departe astfel încât am putut să facem ultima parte într-un ritm plăcut având
grijă să nu rătăcim marcajul. După Muntele Roșu a urmat o coborâre care mie mi
se părea că nu se mai termină, până în momentul în care am ajuns în ultimii 2km
de unde am început să trag tare pentru a îl lăsa în urmă pe Florin și pentru a câștiga cursa. În final am
terminat destul de în forță în aplauzele celor care ne așteptau la finish cu timpul de 15 ore si 11 minute.
Trebuie să menționez ca Florin merită foarte multe laude pentru performanța
incredibilă pe care a reușit-o alături de mine, având în vedere că el nu mai
alergase decât două curse montane!
După cursă am fost înconjurat efectiv de toată
lumea iar felicitările nu mai conteneau, lucru care mi s-a părut extrem de
frumos dar în același timp copleșitor!Le mulțumesc celor care mi-au strâns mâna
sau m-au felicitat și îmi cer scuze dacă am uitat să mulțumesc cuiva, dar după
concurs efectiv creierul meu s-a blocat intrând într-o stare de regenerare.
A fost o cursă grea dar sunt mulțumit de ce am
realizat dar mai ales de ce am învățat despre mine și despre felul în care
reacționează corpul meu la un asemenea tip de efort. La final am spus că nu voi
mai alerga așa ceva niciodată dar acum abia aștept să îmi încerc puterile în
Grecia! Daniel a terminat cursă într-un mod fabulos din punctul meu de vedere,
la doar 3 ore în spatele meu, făcând o cursă solitară pe ultima parte. De
asemenea țin să îi felicit pe toți cei care au terminat concursul cu bine și cu
zâmbetul pe buze!Bravo, pentru mine toți sunteți campioni și sunt mândru că am
alergat într-o companie selectă a sufletului meu!
Trebuie să mulțumesc multor persoane care m-au
ajutat s-au m-au susținut în această cursă!Mulțumesc din suflet tuturor (lista
este foarte lungă și prefer să nu o dezvălui tocmai pentru că nu vreau să uit
pe cineva). De asemenea vreau sa felicit și să le mulțumesc organizatorilor și
voluntarilor pentru efortul depus și de asemenea sunt sigur că anul viitor
lucrurile vor sta și mai bine.
Sunt foarte multe trăiri și lucruri pe care
le-am simțit în timpul acestei curse dar efectiv nu pot să le aștern pe hârtie
și prefer să le păstrez pentru mine și pentru sufletul meu.
Un mare ajutor în această cursă au fost și
produsele Sponser care m-au „însoțit” pe toată durata cursei și care mi-au
oferit exact ce aveam nevoie din punct de vedere al nutriției de cursă, ne mâncând
altceva pe durata cursei cu excepția gelurilor și a 2 supe excelente la
Mâneciu.
După cursă am mai avut de trecut un hop, acela
fiind examenul oral pentru master. Sper că totul a ieșit cum trebuie având în
vedere că mă simțeam extrem de obosit psihic!
Să ne vedem cu bine prieteni!
