După dezamăgirea de la Maraton 7500 simțeam ca
nu pot sa stau în loc și aș fi fugit în orice împrejurare. Pentru week-end-ul
acesta aveam cam 2 opțiuni: fie să merg cu niște prieteni pe Transalpina și sa
mă relaxez și eventual să mă mișc pe acolo sau să merg la prima ediție a Cheile
Râșnoavei Adventure, un concurs care îngloba sub un singur nume probe de MTB
(60 și 18 km), duatlon, semimaraton și maraton de alergare. Ideea cu
Transalpina a picat repede datorită faptului ca s-au ocupat locurile în mașină
așa ca decizia a fost simplă și se va dovedi cât se poate de inspirată în
final.
Concursul meu urma să
fie duminică însă am mers de sâmbătă dimineață alături de Ana Saftiuc care urma
să concureze la duatlon. Neavând foarte multe de făcut sâmbătă, am decis să
merg la puțină mișcare cu Marcel Bălan ca să luam pulsul primilor kilometrii ai
cursei. Dupa scurtul antrenament am stat în zona de finish și am încurajat pe
cei care soseau din cursele de MTB și duatlon. Ziua trece foarte greu atunci
când nu ai activitate. După ce concursurile de sâmbătă s-au terminat am urmărit
finalul probei olimpice de ciclism iar după premiere și o „fugă” după mâncare
până în Râșnov a urmat mult doritul somn și răcoarea care a venit odată cu
lăsarea nopții.
Un lucru foarte
important de menționat legat de ziua de sâmbătă este faptul că nefiind printre
foarte mulți cunoscuți am avut ocazia să stau de povești și să cunosc mai bine
oameni minunați: Cristi Bornaz, Dana Toma și Sabin Vasile. Nu ne cunoșteam
decât din mediul virtual și eventual doar puțin de la concursuri însă mă bucur
că i-am cunoscut mai îndeaproape, acesta fiind unul dintre marile câștiguri ale
acestui week-end.
Duminică dimineața trezirea
a fost la ora 7:30 iar după ce am strâns cortul și am mâncat repede ne-am
îndreptat spre validare. Startul a fost dat la ora 10, după ce în prealabil
organizatorii explicaseră traseul. Trebuie să recunosc că aveam ceva temeri
legate de cât de bine era marcat traseul, însă după ce am discutat cu Luci
Clinciu și am studiat harta bine nu mi-am mai făcut griji. Pentru mine tactica
acestei curse a fost simplă, start cât mai în forță pentru că știam că
forestierul mă avantajează și de asemenea ultimii 6 km care erau tot pe
forestier speram să îmi fie „de folos”. Singurul care a ținut pasul cu mine a
fost Vlad Florin care m-a și depășit după 4km. Pe urcarea spre Postăvaru am
fost depășit de trupe de soc: Galițeanu, Mosoiu, Buta și de Luci Clinciu
alături de care am coborât de pe Postăvaru și până aproape de Râșnov însă el
s-a distanțat. La punctul de alimentare de la trambulina de sărituri i-am văzut
pe cei din fața mea însă păreau departe și nu credeam că îi prind. Ritmul nu mi
s-a părut foarte ridicat și din cauza căldurii însă odată cu intrarea în pădure
am început să accelerez însă nu cu speranța că i-aș prinde pe cei din față.
Aproape de ieșirea în forestier l-am prins pe Găli iar fix în forestier am dat
peste Luci, Cristi Mosoiu și George Buta. Îmi era extrem de sete având în
vedere ca alergam de aproape 10 km cu doar jumătate de litru de apă însă am
tras tare pentru că știam că ne luptam pentru podium atât la categorie cât și
la general. Am mărit viteza iar spre norocul meu toți 3 (eu, Cristi și George)
ne-am oprit la ultimul punct de alimentare. De acolo fiecare a tras cât a putut
de tare. Primul era Cristi, apoi eu la 30-40 metrii și apoi George la aproape
aceeași distanță. Doream să nu pierd locul 3 în favoarea lui George însă pe
ultima parte am început să recuperez metru după metru față de Cristi, iar
faptul că acesta nu s-a uitat în spate m-a ajutat deoarece l-am depășit cu 2
metrii înainte de final, exact în momentul în care era cu mâinile sus
bucurându-se pentru locul 2 care în final s-a dovedit a fi locul 3.
Week-end-ul acesta
s-a dovedit a fi mult mai reușit decât mă așteptam deoarece cursa a fost frumoasă
și de asemenea am avut ocazia să intru în contact cu multă lume nouă. Pentru
mine urmează o lună august plină, cu nici un sfârșit de săptămână liber însă nu
pot să mă plâng pentru că îmi place ce fac.
