După experiența frumoasă de la Cindrel știam
că urmează două week-enduri pline pentru mine. La o săptămână distanță și după
un drum foarte lung am ajuns la Vatra Dornei unde urma să alerg primul meu
Campionat Național de Alergare Montană. A fost o experiență nouă pentru mine, mai ales
că a fost o cursă extrem de scurtă comparat cu ceea ce antrenasem eu în ultima
vreme. S-a dovedit mai apoi că 14.5km și 1000 nivel alergați la 30 de grade in
mijlocul zilei sunt mai obositori decât un maraton.
Am suferit destul de tare
din cauza vitezei cu care nu eram obișnuit, a căldurii și a lipsei de hidratare
de pe traseu dar spre final am reușit să intru în ritm și să termin pe locul 15
la individual și să mă bucur de titlul național cu echipa CSM Cluj!
A urmat un alt drum foarte lung și obositor,
alături de Ionuț și Soby, până la Bușteni. Am ezitat până în ultima clipă dacă
este oportun să alerg Vertical Race-ul de la Bușteni dar în final am decis să
mă ocup de partea organizatorică și am reușit în cele din urmă să îmi aduc
aportul la o cursă ce se anunță „Prâslea” alergării montane din România. A fost
o experiență interesantă să privesc de pe margine și evident că mă mâncau
picioarele să alerg dar cred că în final am făcut alegerea corectă.
Știam că după acest week-end mă așteaptă una
dintre cele mai dificile curse din România. 2x2 Race (Cele mai înalte două
vârfuri din România în aceeași cursă). Probabil dacă aș fi fost înscris la
individual aș fi ales să nu alerg. Mă simțeam destul de obosit mental și doream
să lenevesc în perioada următoare. Dar cum am promis că voi face echipă cu
Zsolt Kovacs, trebuie să recunosc că mi-a fost rușine să îi spun că vreau să
renunț. Așa că m-am conformat cerințelor și am încercat să mă odihnesc pe cât
posibil în săptămâna premergătoare cursei, bucurându-mă de alergări scurte și relaxante
la ceas de seară. Vineri eram deja la Bâlea și după multe ironii si
„amenințări” între mine și Zsolt am decis că este cazul să dormim și să sperăm
că nu ne vom bate pe traseu. Zsolt are o
experiență mult mai mare decât mine în Făgăraș și la fel cum a fost și la 7500
cu Alin, acesta era evident și mai odihnit și mai cu pofta de alergat fapt ce
s-a simțit de pe prima urcare spre Șaua Capra. Nu m-am simți nici un moment
foarte bine pe traseu însă am tras de mine pe cât posibil. Genunchii nu prea
m-au ascultat și au dat încă de la început semne că nu își doresc să fie pe
munte în acea zi, corpul se simțea obosit și pentru prima dată de când alerg
chiar și creierul îmi spunea sa mai stau naiba pe loc!
Marele nostru avantaj a
fost că nu a fost cazul să ne zbatem prea tare deoarece știam echipele cu care
concurăm și eram siguri că vom câștiga. Am fost o echipă echilibrată aș putea
spune, eu puteam mai bine la deal și Zsolt la vale. Au fost multe momente în
care el m-a așteptat pe coborâri dar contrat așteptărilor generale am făcut o
echipă frumoasă și dincolo de oboseala mea chiar au fost aproape 10 ore pe
munte alături de un om cu care aș putea face echipa oricând. Au fost multe momente
în care aș fi vrut să cedez:
La 3 pași de moarte am fost cum au zis băieții:„ La un pas de moarte!” deoarece am alunecat și am căzut efectiv în cap, norocul meu fiind că aveam deja mâinile bine prinse de lanț sau pe coborârea spre Călțun unde iar am alunecat și m-am julit destul de tare atât pe mâna stângă cât și pe picior. Dincolo de suferința fizică, o spun și o repet, a fost o experiență frumoasă pe care mă bucur ca am trăit-o în echipă. În final am terminat pe locul 1 la 2x2 Race cu timpul de 9h 54min 58 sec însă am fost destul de supărat pe modul în care m-am comportat pe traseu. Dar voi lua doar părțile pozitive și voi face niște schimbări în ceea ce privește obiectivele mele pentru finalul se sezon. Obiectivul principal a devenit MPC fapt pentru care am renunțat a mai alerga vreo cursă lungă până atunci și de asemenea mă gândesc serios să renunț și la ultimul concurs din acest sezon (Virgin Forest Ultra). Mulțumesc Zsolt pentru cele 10 ore de nebunie din Făgăraș și mult succes la UTMB!
Urmează două week-end-uri în care voi alerga la Iorgovanu Night Run și la Corcova Trail Race. Dar mai important decât aceste două curse este faptul că îmi doresc să petrec două sfârșituri de săptămâna în compania persoanelor care contează pentru sufletul meu.
