Mar 27, 2013

Venloop 2013



Îmi place să cred despre mine că sunt un alergător montan (deși recent am fost numit hibrid). Având în vedere că sunt bucureștean și nu sunt pasionat de schi, antrenamentele mele în timpul iernii se desfășoară pe asfalt, în parcurile bucureștene. Pentru a avea o motivație am decis ca în fiecare primăvară să îmi încerc norocul într-un semi-maraton de șosea. Anul trecut am alergat la București și am învățat destule din acea experiență nefericită. Anul acesta am decis să alerg acest semi înainte de începerea sezonului de alergare montană pentru că am observat de anul trecut ca 1-2 curse montane mă scot imediat din ritmul de plat.
Planul a fost făcut temeinic încă din lunea decembrie, când am discutat cu Marius Ionescu despre planurile lui pentru primăvară. Participarea la Venlo (Olanda) prezenta mai multe avantaje: concurs la un standard ridicat, alergători de valoare, vreme numai bună pentru alergat, traseu plat și rapid.
Pentru mine Venlo Half Marathon a reprezentat principalul obiectiv al acestui început de primăvară (iarnă?) și mi-am canalizat toate energiile pentru acest obiectiv.


Miercuri dimineață am decolat împreuna cu Marius spre Amsterdam, de unde am fost preluați de cineva care ne-a însoțit pe tren până la Nijmegen. În Nijmegen am stat la Global Sports Communication (firma care se ocupă de management-ul multor sportivi de valoare, printre care si Marius). Alături de Marius am făcut câteva antrenamente în pădurea din apropierea locului unde locuiam.
Startul concursului a fost la ora 14:00 și cum din Nijmegen la Venlo este o distanță de 70km nu a fost nevoie să ne deplasăm cu o zi înainte. Trebuie să recunosc că am fost norocos să merg la acest concurs alături de Marius, deoarece am văzut și simțit pe propria piele cum sunt tratați sportivii de valoare internațională.
Deși mă așteptam la o vreme bună de alergat în Olanda, nu a fost să fie așa. Ca majoritatea Europei, Olanda a fost cuprinsă de un val de frig (la ora startului au fost 0 grade). Temperatura nu ar fi reprezentat un impediment, doar că a frigul a fost dublat de un vând din direcția nord-est, exact pe direcția de alergare a celei de-a doua părți a traseului. La aceste „probleme„ s-a adăugat și o răceala de toată frumusețea, de care am încercat să scap înainte de cursă (fără rezultate).




Startul s-a dat la ora locală 14, iar eu am plecat la „feeling” dar nu foarte tare. Discutasem cu Marius să stau cât mai mult alături de un grup, însă spre „norocul” meu de câte ori mă lipeam de 2-3 persoane, grupul se destrăma. Nu m-a interesat să depășesc ci doar să mențin o viteză bună pe toată durata cursei, care să îmi asigure realizarea timpului pe care îl doream. Până la kilometrul 10 m-am simțit excelent, dar de aici am schimbat direcția de alergare (cu vântul în față). La kilometrul 12 am vomitat (nu mai puteam sa respir din cauza mucilor/puroiului din gat). După această problemă mi-am revenit și am reușit să trag iar tare deși simțeam ușor ușor cum mâinile îmi amorțeau din cauza frigului și a vântului (spre final nu am reușit să iau nici un pahar cu apă deoarece aveam mâinile foarte înghețate). Cel mai dificil kilometru a fost in 18 și 19, înainte de intrarea în oraș, deoarece vântul începuse să bată din toate direcțiile. Am tras cât am putut de mine și am terminat cu un nou Personal Best – 1:20:32 (3:48/km). Nu am putut să mă bucur foarte mult de reușită pentru că eram înghețat. 


Marius a terminat cu un timp foarte bun de 1:06:03 (un antrenament bun pentru el). La Global Sports Communication ne-am împrietenit cu 2 alergători valoroși din Kenya (Philemont Yator și Valentine Kibet). Philemont a terminat cursa pe locul 1 iar Valentine pe locul 3.
A fost o deosebită plăcere ca după cursă să mă întâlnesc cu Yana Dimitrova, care a îndurat 2 ore de frig și vânt ca să ne întâlnim după mult timp (Mulțumesc!).
Despre organizarea în sine ar fi extrem de multe lucruri pozitive de spus (din păcate un orașel mic din Olanda bate la fund organizarea de la București). Atmosfera a fost incredibilă pe tot traseul, olandezii făcând o adevărată sărbătoare din această cursă. A fost senzațional să îmi aud numele strigat pe tot traseul și efectiv încurajările de pe margine îți dădeau aripi. M-am îndrăgostit iremediabil de Olanda și de atitudinea oamenilor de acolo față de sport (orice sport).
Cu acest concurs „aventura” mea pe asfalt s-a încheiat, următoarele obiective fiind legate de competiții montante. Ne vedem la Brașov pe 6 aprilie!