Hit the Top - raport

Hit the Top – probabil cea mai grea cursă din România (alături de Retezat Trail Race), privind distanța scurtă și diferența uriașă de nivel. Nu puteam să ratez acest concurs și deși nu este o cursă care să mă avantajeze voi participa întotdeauna cu mare drag pentru că se vede că organizatorii pun pasiune și mult suflet la organizare.

Din start știam că nu are rost să fac din Hit the Top un obiectiv pentru mine deoarece consider ca Hercules Marathon este un obiectiv mai tangibil in acest moment astfel încât am decis să merg la 95% din capacitate la deal și cât mai conservativ cu putință la vale pentru a evita febra musculară.

S-a plecat într-un ritm susținut pe prima parte de forestier, fiind destul de în față pe această porțiune. Evident că atunci când a început urcușul am fost depășit de foarte mulți alergători/skiori care foloseau bețele. Aproape de jumătatea cursei am fost prins și de Cristi Bornaz alături de care am alergat o parte, el împingând mai tare și distanțându-se fața de mine. Fața de alți ani când întoarcerea se făcea pe Vârful Scara, acum organizatorii au lungit traseul până la Vârful Omu. Pe partea mai puțin abruptă dintre Scara și Omu (zonă care mă avantajează) l-am prins pe Cristi, iar pe întoarcere l-am prins și pe Nușu care avea un avans de 3 minute pe vârf.  La coborâre am mers într-un ritm bunicel dar nu aproape de 100% și cu toate astea era să mă accidentez foarte grav. Piciorul mi-a alunecat pe o stâncă iar la aterizare am pus toată greutatea pe el doar că genunchiul a continuat să se deplaseze, toată greutatea mergând pe ligamentul colateral interior. Nu am resimțit pe moment nici un fel de durere, chiar și după cursă totul a fost bine. Spre seară am resimțit o mică durere dar am considerat că este doar o oboseală. S-a dovedit a fi o ușoară întindere de ligamente dar care a fost suficientă încât să mă sperie că voi fi nevoit să fac pauză când abia începe sezonul. Toată săptămâna am făcut pauză și acest lucru sper să nu se resimtă în performanța mea de la Hercules.

Am terminat pe locul 13 la general, cu prietenul meu Cristi în spatele meu la câteva secunde (ah ce bine sună J ). 

Rezultate

După cursă m-am bucurat de prezența lui Sabin și a lui Cristi la un grătar (Cristi mai taie din mâncare prietene!! J ) la Pensiunea Cehov (mulțumesc Ion Trandafir pentru găzduire și pentru felul tău de a fi). Deși aveam programat pentru duminică o tură de revenire alături de Cristi și Sabin, a trebuit să spun pas și să mă tolănesc pe canapea, cu laptopul în față urmărind Zegama!

Mâine urmează deplasarea spre Băile Herculane și sâmbătă concursul. Trebuie să recunosc că am ceva emoții și nu datorită concursului în sine ci din cauza genunchiului care sper să fie apt de luptă.

P.S. Mulți dintre voi probabil sunteți la curent cu competițiile pe care urmează să le alerg și probabil știți ca obiectivele principale pentru mine sunt în luna iulie (Laugavegur Ultra în Islanda și Skyrunning European Championships în Italia). Pentru o bună comportare la aceste competiții am nevoie de și mai multă pregătire, iar Ion Trandafir este cel care a înlesnit acest lucru ajutându-mă să îmi duc la capăt pregătirea pentru aceste concursuri. Cum? Ne vedem la Bran în Perioada 27 iunie – 7 iulie, la Pensiune Cehov și vă dau mai multe detalii!

EcoMarathon 2013 - Un weekend de poveste

Deși am rămas în urmă cu poveștile pe blog (VeloCompass și Cupa Velikden) cred că mai bine scriu despre EcoMarathon, cât încă trăirile sunt proaspete și sentimentele încă vii.

EcoMarathon 2013 a reprezentat pentru mine atât un obiectiv major al începutului de sezon cât și o problemă de orgoliu după ce anul trecut abandonasem. Tuturor celor care m-au întrebat înainte de cursă care este obiectivul meu în general le-am spus că îmi doresc un timp în jur de 4 ore și 10 minute, dar în sinea mea toate calculele indicau spre 4 ore. 

Având în vedere ca anul trecut nu reușisem să termin, din motive obiective, iar acum 2 ani alergasem 4 ore 34 minute, un timp în jurul celor 4 ore ar fi reprezentat o performanță foarte bună pentru mine. Am calculat și gândit fiecare pas înainte de acest concurs și la finalul acestei postări voi veți trage concluziile.

Nu o sa povestesc despre ziua dinaintea cursei, despre ridicarea kit-ului, despre întâlnirea cu prietenii, de scurta alergare de dezmorțire și o să sar direct la ziua concursului.

Am așteptat această zi încă de anul trecut, de la momentul în care nu am reușit să termin cursa. Am gândit și visat fiecare aspect al cursei și nu am lăsat nimic la voia întâmplării.

Pentru prima bucla îmi doream un timp de 72 minute (deși în sinea mea știam că aș putea să alerg mai tare). Startul a fost rapid ca întodeauna dar mă simțeam foarte bine iar picioarele le simțeam la turație maximă. Având în vedere că pariasem cu Marius Anghel asupra diferenței de timp dintre noi, pe prima buclă am fost foarte atent la timp, împărțind bucla în mai multe părți. M-am bucurat să alerg și să discut cu prieteni precum Silviu Bălan sau Vlad Florin pe parcursul primei bucle. Alergarea a mers excelent mai ales pe zonele de urcare unde am mers într-un ritm foarte bun fără să forțez. Pe ultima bucată a buclei l-am „tras” pe prietenul George Dumitrașcu și l-am lăsat pe ultima parte să accelereze pentru finish-ul de la cros. 

Bucla doi știam că este cea mai dificilă, pentru că aici se pierde în general foarte mult timp. Am stat puțin mai mult în punctul de alimentare pentru că simțeam nevoia de hidratare (am alergat fără nici un fel de hidratare). Am alergat complet prima urcare de pe bucla 2 dar cei din față (Nemeth, Bălan și Vlad Florin) se tot distanțau pe coborâri. Pe Nemeth l-am prins pe coborârea spre Cheile Grădiștei și acolo a și fost ultima dată când l-am văzut în spate. De acolo am alergat solitar tot restul buclei, încercând să țin un ritm cât mai bun pe coborârea spre Moieciu. La finalul buclei doi am aflat că am în jur de 3 minute față de Bălan, iar ceasul arăta 2:36:00.

Pe prima urcare din bucla 3 am mers la pas alert având o sticlă de apă în mână cu care am compensat lipsa de apă. Odată încheiată prima urcare abruptă a buclei am început să alerg și ușor ușor l-am prins pe Bălan. După ce l-am depășit am tras tare fără să mă uit în urmă. Știam că până în acel moment eu alergasem bine la deal și Silviu recupera la vale. Dar am tras tare de mine pe coborâre și pe drumul de pe Valea Bănglăleasa. M-am încărcat psihic pentru urcarea la Guțanu și m-am hidratat bine înainte de a începe urcarea. Pentru prima dată de când alerg în zona Moieciu, am reușit (nu știu cum?) să alerg aproape toată urcarea spre Guțanu, excepție făcând ultima parte unde l-am prins pe Florin Munteanu și am decis să merg la pas pentru a îmi odihni picioarele. După Guțanu am dat drumul la picioare, cu Florin în urma mea. Probabil dacă aș fi fost singur ar fi fost suficiente momente în care aș fi lăsat durerea și crampele să mă cuprindă dar avându-l pe Florin în spatele meu am strâns din dinți și am tras cât de tare am putut. Nu mai aveam nici un obiectiv în acel moment pentru că nu vroiam să mă bat cu Florin pentru locul 5 sau 6. Spre marea mea surpriză aproape de final l-am prins și depășit pe Vlad Florin care a avut ceva probleme. Atunci l-am anunțat pe Florin că a venit momentul „să ne alergăm” pentru că locul 3 la categorie devenise un obiectiv. Din păcate Florin a fost mai bun pe ultima parte, reușind să mă depășească pe ultima coborâre înainte de asfalt. Nu am fost trist pentru acest aspect pentru că în felul acesta am avut un finish frumos, încurajat de oamenii care țin la mine și care m-au așteptat la final. Marea surpriză a fost când am ridicat capul din pământ și m-am uitat la ceas: 3:56:00! Eram efectiv bulversat și nu știam cum să reacționez. Am avut nevoie de câteva minute să îmi revin și să realizez că terminasem pe locul 5 la general cu un timp care în alți ani mi-ar fi permis să ocup un loc pe podium. Felicitările și aprecierile au început să curgă din toate direcțiile și vreau să le mulțumesc din suflet celor care au găsit timp și putere să îmi spună câteva vorbe din suflet.

A fost o cursă grea, care m-a stors fizic dar care mi-a umplut sufletul de bucurie și nu doar datorită rezultatului ci și datorită faptului că am mai trăit un week-end de vis alături de voi, familia mea, alergătorii montani din România.

În final aș dori să mulțumesc unor oameni care au crezut și cred în mine chiar și în momentele în care eu m-am îndoit:

-          Mulțumesc Marius Anghel și Ionuț Zincă pentru amprenta pe care ați pus-o iremediabil asupra mea;

-          Mulțumesc Marius, Adi, Bulgaru, Cătălina, Daniel și tuturor celor care mi-au permis să îmi împărtășesc bucuria după cursă și care m-au susținut necontenit;

-          Mulțumesc CompresSport România pentru echipamentul excelent de compresie care m-a ajutat atunci când am avut nevoie mai multă și care a influențat în mod pozitiv performanța mea la acest concurs (Mulțumesc Alin și Gianina pentru ajutor și pentru suportul moral/tehnic pe parcursul cursei);

-          Mulțumesc Sponser România pentru produsele excelente pe care le-am folosit cu încredere atât în concurs cât și în pregătirea acestuia;

-          Mulțumesc în final organizatorilor, voluntarilor și tuturor celor care au petrecut un week-end de vis alături de mine la Moieciu;

Pentru mine urmează o perioadă încărcată cu week-end-uri pline!Sper să vă revăd pe toți cât mai curand…

Rezultate

Brașov Marathon

Ușor ușor ne apropiem de EcoMarathon. Am de luat o revanșă personală după experiența nefericită de anul trecut. Pregătirea din această iarnă a decurs excelent și fără accidentări așa că sunt optimist privind spre Moieciu.

Pentru week-end-ul ce tocmai a trecut nu am luat în calcul cursa organizată de CPNT (Brașov Marathon) și nu pentru că nu ar fi o cursă frumoasă, organizată de oameni speciali și dragi mie ci doar pentru simplul fapt că aveam de organizat împreună cu Gabi Solomon ediția a 3-a a VeloCompass. 

Vineri dimineață am făcut un antrenament de intensitate iar pentru sâmbătă aveam în plan 2 bucle de antrenament la Moieciu. Planurile mi-au fost schimbate în ultima clipă de Luci Almarii (căruia îi mulțumesc din suflet pentru ajutorul dat), care „m-a luat pe sus” și vineri după-masă am plecat spre Brașov cu gândul de a alerga la semimaratonul din cadrul Brașov Marathon. Este prima cursă la care am participat fără să fiu înscris și fără să mă pregătesc efectiv iar asta s-a simțit în timpul cursei. A fost o plăcere să mă întâlnesc cu Radu Urdea, căruia trebuie să îi mulțumesc pentru găzduire. Singurul obiectiv pentru această cursă era un timp in jur de două ore, obiectiv setat fără sa calculez sau să analizez foarte bine profilul cursei ci doar rezultatele din anul precedent. 

Încă de la start m-am poziționat în primul grup alături de Adi Bostan, Viorel Pălici și George Buta urmați de aproape de Nușu și Marcel Laza. Ritmul era sustenabil la deal, pe serpentinele spre Tâmpa dar problema mea a apărut din cauza faptului că am scurtat o serpentină urcând mai scurt dar foarte abrupt ceea ce m-a scos foarte tare din ritm. De acolo am dus o cursă solitară până la final deși odată ajuns la Treptele lui Gabony l-am văzut pe Gigi Blajiu pe care am vrut sa îl aștept astfel încât nu am urcat foarte tare dar Gigi nu m-a prins din urmă. În acel moment aveam in jur de 2-3 minute în spatele lui George Buta dar la final au fost în jur de 7 minute și locul 4 la general și 4 la categorie. A fost o experiență plăcută în final deși în timpul cursei nu pot să spun că m-am simțit foarte bine, în special pe coborâre unde stomacul m-a durut foarte tare și nu simțeam că alerg foarte bine deși în final mi-am atins obiectivul de a alerga în jur de două ore (1:59:00). Am învățat faptul că organismul meu nu este încă obișnuit să reacționeze foarte bine la un concurs neașteptat și că am nevoie de un timp în care să îmi focusez toate energiile în direcția cursei. 

Felicitări tuturor celor care au ales să petreacă o sâmbătă însorită la Brașov și de asemenea multe felicitări orgizatorilor!

Rezultate 

P.S. În curând va urma o postare cu referire la VeloCompass!