Noaptea Iorgovanului

E seară, vara este pe final iar eu am chef de scris. Și cum nu-mi place decât sa povestesc despre alergare (și la asta mă pricep cel mai bine), despre o alergare specială voi povesti.

Iorgovanu Night Run – Știam despre acest concurs, îmi place în Retezat, îmi place să alerg noaptea. Aveam pentru acest week-end toate ingredientele potrivite: alergare, prieteni, cort, prezența specială, fără semnal la telefon, răcoare, ploaie…

Am ajuns la Câmpușel vineri seara, am montan cortul și am dormit bucurându-mă de răcoare. Dimineața s-a dovedit a fi ploioasă dar nu m-a deranjat. Un mic dejun târziu și un prânz gustos la Cheile Buții mi-au înseninat ziua. Pe după-masă ne-am putut bucura și de puțin soare și am profitat stând pe iarbă, în aer liber; simplu dar perfect pentru a încărca bateriile înainte de cursă. Care cursă este una nocturnă, de aproape 15km și aproape 1000m diferența de nivel din care primii 3km de asfalt, ușor la vale. Un antrenament perfect pentru obiectivul major al acestui final de sezon (MPC). Se anunța ploaie după ora 22 dar asta nu a părut să sperie pe nimeni. Startul a fost rapid iar după 1km aproape de 3min/km am redus un pic turația motoarelor fiind depășit de Saroși si Ionescu Jr.  Urcarea spre Scorota a fost alergabilă și de asemenea foarte frumoasă din punct de vedere al imaginilor pe care le-am putut distinge la frontală (clar un traseu care merită făcut și pe lumină). Aproape de stână am fost prins de Bălan iar după alimentare și o scurta oprire la „budă” am plecat în urmărirea lui Silviu. După urcarea spre Vârful !!! am fost prins și de Bogdan Marin din CPNT.  Aici am fost direcționați greșit, fiind sfătuiți să căută marcajul spre dreapta ( a început să plouă și a apărut ceața astfel încât nu vedeai mai departe de 10-15 metri). Ne-am trezit că mergeam foarte abrupt la vale și încercând să găsim marcajul, l-am observat undeva pe un vârfuleț, undeva la vreo 50 metri deasupra noastră. Am revenit pe traseu dar deja fusesem depășiți de alți alergători. Bogdan a continuat în viteză iar eu încă oscilam dacă merită sau nu să mă zbat. Au trecut câteva minute și picioarele au revenit la viteza normală însă spre surpriza mea am greșit iar traseul. Într-o zona de jnepeniș marcajul era pus orizontal pe un jneapăn iar eu am ocolit înspre dreapta dar direcția potrivită era spre stânga. Până m-am dumirit eu, am fost prins din spate de alți concurenți și am auzit două voci familiare (Alex Fodor și Iulia Găinariu). Atunci m-am enervat foarte tare și eram decis să-mi bag picioarele (o exprimare plastică evident). După nici 300 metri, pe marcaj fiind alături de alți 3-4 concurenți, am fost strigați de un „nene” care s-a recomandat ca salvamontist și care ne spunea ca pe acolo este traseul. Cum să fie pe acolo traseul când noi suntem pe marcaj?! Am înjurat destul de tare și eu și Alex și am continuat pe traseu. Cei care au mers spre salvamontist și au continuat traseul pe acolo au ieșit cu vreo 500 metri în fața mea și a lui Alex. Și evident dă-i și înjură, țipă etc. Iar mi-am băgat picioarele dar totuși am zis că pe urcarea spre Piatra Iorgovanului să mai depășesc puțin iar apoi pe coborâre să o las ușor. Mare mi-a fost mirarea când pe vârf l-am prins pe Bogdan. Mi-am spus că mai facem o încercare totuși. Am tras tare pe coborâre, am zburat pe lângă Bogdan dar din păcate și pe lângă potecă. Am căzut destul de rău între jnepeni iar palmele mi-au fost tăiate în mai multe locuri de pietrele pe care am aterizat. Pentru a câta oară am zis că-mi bag picioarele? Așa îmi trebuie dacă nu mă potolesc nu? De acolo chiar am mers încet dar spre surprinderea mea (a câta oară m-a surprins ceva la Iorgovanu?) am dat peste Bălan care venea din stânga mea, din jnepeni, și el întrebând pe unde este marcajul. Am mers ușor pe ultima parte de coborâre și cu toate astea am căzut lovindu-mă destul de tare la cotul stâng.  Am terminat pe locul 8 cu un timp de 1h 50 min, un concurs pe care eu l-am considerat a fi doar o loterie.

Marcajul a fost bunicel pentru condiții normale dar pe ceața și ploaie acesta nu era foarte vizibil. După ce am reușit să mă calmez și o scurtă vizită la salvare am așteptat cu nerăbdare finish-ul anumitor persoane. Mă bucur că totul a ieșit mai bine în cursa lor decât în a mea. Un concurs pe care cu siguranță îl voi încerca și anul viitor pentru că pe lângă revanșa pe care vreau sa o iau, a fost un concurs cu o atmosferă plăcută (excepție face muzica de sâmbătă spre duminică noaptea care nu ne-a lăsat să ne odihnim) pe un traseu superb.

Un week-end pe care nu îl regret, din contră, un week-end din care am rămas cu foarte multe lucruri frumoase, momente si trăiri care cu siguranță mi-au marcat acest final de vară. Urmează o toamnă frumoasă în care voi încerca să „turez motoarele” pentru MPC.

REZULTATE

Mijloc de august în alergare

După experiența frumoasă de la Cindrel știam că urmează două week-enduri pline pentru mine. La o săptămână distanță și după un drum foarte lung am ajuns la Vatra Dornei unde urma să alerg primul meu Campionat Național de Alergare Montană.  A fost o experiență nouă pentru mine, mai ales că a fost o cursă extrem de scurtă comparat cu ceea ce antrenasem eu în ultima vreme. S-a dovedit mai apoi că 14.5km și 1000 nivel alergați la 30 de grade in mijlocul zilei sunt mai obositori decât un maraton. 

Am suferit destul de tare din cauza vitezei cu care nu eram obișnuit, a căldurii și a lipsei de hidratare de pe traseu dar spre final am reușit să intru în ritm și să termin pe locul 15 la individual și să mă bucur de titlul național cu echipa CSM Cluj!

A urmat un alt drum foarte lung și obositor, alături de Ionuț și Soby, până la Bușteni. Am ezitat până în ultima clipă dacă este oportun să alerg Vertical Race-ul de la Bușteni dar în final am decis să mă ocup de partea organizatorică și am reușit în cele din urmă să îmi aduc aportul la o cursă ce se anunță „Prâslea” alergării montane din România. A fost o experiență interesantă să privesc de pe margine și evident că mă mâncau picioarele să alerg dar cred că în final am făcut alegerea corectă.

Știam că după acest week-end mă așteaptă una dintre cele mai dificile curse din România. 2x2 Race (Cele mai înalte două vârfuri din România în aceeași cursă). Probabil dacă aș fi fost înscris la individual aș fi ales să nu alerg. Mă simțeam destul de obosit mental și doream să lenevesc în perioada următoare. Dar cum am promis că voi face echipă cu Zsolt Kovacs, trebuie să recunosc că mi-a fost rușine să îi spun că vreau să renunț. Așa că m-am conformat cerințelor și am încercat să mă odihnesc pe cât posibil în săptămâna premergătoare cursei, bucurându-mă de alergări scurte și relaxante la ceas de seară. Vineri eram deja la Bâlea și după multe ironii si „amenințări” între mine și Zsolt am decis că este cazul să dormim și să sperăm că nu ne vom bate pe traseu.  Zsolt are o experiență mult mai mare decât mine în Făgăraș și la fel cum a fost și la 7500 cu Alin, acesta era evident și mai odihnit și mai cu pofta de alergat fapt ce s-a simțit de pe prima urcare spre Șaua Capra. Nu m-am simți nici un moment foarte bine pe traseu însă am tras de mine pe cât posibil. Genunchii nu prea m-au ascultat și au dat încă de la început semne că nu își doresc să fie pe munte în acea zi, corpul se simțea obosit și pentru prima dată de când alerg chiar și creierul îmi spunea sa mai stau naiba pe loc! 

Marele nostru avantaj a fost că nu a fost cazul să ne zbatem prea tare deoarece știam echipele cu care concurăm și eram siguri că vom câștiga. Am fost o echipă echilibrată aș putea spune, eu puteam mai bine la deal și Zsolt la vale. Au fost multe momente în care el m-a așteptat pe coborâri dar contrat așteptărilor generale am făcut o echipă frumoasă și dincolo de oboseala mea chiar au fost aproape 10 ore pe munte alături de un om cu care aș putea face echipa oricând. Au fost multe momente în care aș fi vrut să cedez:

La 3 pași de moarte am fost cum au zis băieții:„ La un pas de moarte!” deoarece am alunecat și am căzut efectiv în cap, norocul meu fiind că aveam deja mâinile bine prinse de lanț sau pe coborârea spre Călțun unde iar am alunecat și m-am julit destul de tare atât pe mâna stângă cât și pe picior. Dincolo de suferința fizică, o spun și o repet, a fost o experiență frumoasă pe care mă bucur ca am trăit-o în echipă. În final am terminat pe locul 1 la 2x2 Race cu timpul de 9h 54min 58 sec însă am fost destul de supărat pe modul în care m-am comportat pe traseu. Dar voi lua doar părțile pozitive și voi face niște schimbări în ceea ce privește obiectivele mele pentru finalul se sezon. Obiectivul principal a devenit MPC fapt pentru care am renunțat a mai alerga vreo cursă lungă până atunci și de asemenea mă gândesc serios să renunț și la ultimul concurs din acest sezon (Virgin Forest Ultra). Mulțumesc Zsolt pentru cele 10 ore de nebunie din Făgăraș și mult succes la UTMB!

Rezultate 

Urmează două week-end-uri în care voi alerga la Iorgovanu Night Run și la Corcova Trail Race. Dar mai important decât aceste două curse este faptul că îmi doresc să petrec două sfârșituri de săptămâna în compania persoanelor care contează pentru sufletul meu.