Apr 24, 2013

Probleme tehnice



După o perioadă de „absență” am revenit la un concurs de orientare. Așteptam cu nerăbdare concursul de la Iași pentru că îmi era dor de orientare.

Povestea va fi oarecum scurtă pentru că a fost un week-end rapid pentru mine dar care s-a finalizat neplăcut. Sâmbătă dimineață am alergat Etapa a II-a a Campionatului Național de Parc - Oraș (prima etapă a fost la Hunedoara dar eu am lipsit pentru că am alergat la Venlo). Harta a fost aceeași ca și la Campionatul Național de Sprint din septembrie anul trecut. Nu foarte multe se pot povesti despre acest sprint (zona Palas-Iași totuși arată superb). Fără ezitările de la primele 2 posturi aș fi terminat pe podium, dar a trebuit să mă mulțumesc cu locul 5, la egalitate cu Daniel Barkasz.




Obiectivul principal era reprezentat de Campionatul Național de Semimaraton (Ultra lungă distanță). De asemenea harta nu era nouă, zona cu alergabilitate bună (sau cel puțin așa credeam). Toate aceste aspecte m-au făcut să cred ca pot să obțin un rezultat frumos. La primul post am greșit puțin pentru că m-am concentrat mai mult la alergare decât la hartă dar spre posturile 2 și 3 am reglat și partea de orientare și am decis să cresc iar viteza. Spre postul 4 însă a început „spectacolul” pentru mine. La ieșirea din drumul forestier, la vale, era plin de leurdă/usturoi. Nu puteam vedea ce se află sub leurdă și din păcate (nu îmi amintesc exact) am căzut și m-am lovit la cap (de asemenea este o presupunere). Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este că am intrat în zona cu leurdă și faptul ca m-am trezit câteva minute mai târziu în alt loc. Datorita gps-ului am reușit să identific locul unde s-a petrecut accidentul. Când m-am „trezit” mă ustura partea dreaptă a feței (s-a dovedit că m-am și zgâriat) dar marea problemă a fost faptul că am pierdut un dinte (pe care îl aveam deja pus la dentist). Pentru mine a fost mare lovitură de ordin psihic (mă simțeam pierdut) și nu înțelegeam unde mă aflu și ce am de făcut. Am oscilat între a abandona și a continua dar am decis sa continui pentru că doream sa termin concursul, chiar dacă nu se mai punea problema de vreun rezultat. Am terminat cursa onorabil în condițiile date, iar la final am observat și faptul că mă durea foarte tare degetul mare de la piciorul drept (probabil am lovit ceva în leurdă si acesta este motivul pentru care am căzut). 


Dintele se rezolvă, capul este bine conform doctorului, doar orgoliul meu este puțin rănit! Mulțumesc celor care m-au sunat duminică să se intereseze de sănătatea mea.

Apr 17, 2013

Semimaraton Brașov & Pregătire EcoMaraton

Iar a trecut timpul și eu am rămas în urmă cu poveștile (mulțumesc pentru răbdare cititorilor fideli care mă urechează de fiecare data când uit să postez).

A trecut mai mult de o săptămână de când am alergat Semimaratonul Intersport Brașov. Acolo a început sezonul de trail-running și anul trecut și la fel s-a întâmplat și în acest an. Singura diferență e că anul aceasta încheiasem deja conturile cu alergarea pe asfalt și eram 100% concentrat pe alergare montană. Am ajuns dimineață la Brașov și imediat am intrat în atmosfera de concurs. A fost o reală plăcere să mă întâlnesc cu o mulțime de cunoscuți.



Având în cap experiența anului trecut am decis să plec puțin mai încet. Cu un an în urmă am plecat foarte tare pe prima parte de asfalt, iar când a început urcarea efectiv m-am sufocat. Startul a fost mult mai tare ca anul trecut dar am reușit să îmi temperez picioarele și m-am poziționat în preajma prietenilor Alin Tănase, Mihai Orleanu și a lui Nușu. După primul punct de alimentare grupul s-a spart, Alin a plecat ca din tun cu Mihai Baractaru, Mihai Orleanu a plecat în urmărirea lor iar Nușu a rămas ușor ușor în urmă. Am ajuns sus mult mai repede ca anul trecut și cu resurse suficiente pentru coborârea ce urma. Am fost plăcut surprins să văd ca organizatorii, pentru a evita zonele cu nămol și mocirlă, au deviat traseul prin pădure; au fost efectiv niște zone pe lângă drum în care m-am simțit ca la orientare. Am tras tare pe coborâre și aproape de Răcădău am trecut de Silviu Manea care m-a anunțat că în față este Mihai Orleanu. Am tras și mai tare la auzul „veștilor” și l-am prins pe Mihai după punctul de alimentare. M-am simțit excelent să alerg în prezența lui Mihai. Pe final am fost prinși de Nușu, iar când ești în compania acestor oameni te dai deoparte și îi lași să zburde. Exact asta am făcut, l-am lăsat pe Mihai să mă depășească tocmai pentru că vroiam sa îi văd pe „tineri” la lucru. Un finish superb al celor doi, cu bilete în primul rând pentru mine!

Am terminat pe locul 24 (total neimportant la acest moment al anului) cu timpul de 1:31:34, un timp cu peste 9 minute mai bun ca anul trecut. Când spun că locul este neimportant mă refer în primul rând la contextul în care s-a desfășurat cursa, cu mulți alergători de plat foarte valoroși la start, atrași de premiile consistente oferite de organizatori. Pentru mine acest concurs a reprezentat doar o verificare și un „redebut” în alergarea montană pe anul 2013.


La acest concurs, am avut ocazia să alerg pentru prima data oficial în noul echipament CompresSport, oferit de CompresSport România:

-          - Colanții de trail mi-au oferit exact compresia de care aveam nevoie, fără să simt în nici un moment, nici măcar pe coborârile abrupte și rapide sentimentul că mușchii mei nu sunt protejați de oboseala specifică. Un aspect care mie îmi place enorm, este partea superioară a colanților care este ca un „brâu” care ajunge până în apropierea buricului și care oferă protecție și suport atât în zona lombară dar și pe abdomenul inferior.

-          - Am primit de asemenea și un maiou de compresie. Experiența mea cu tricourile de compresie nu a fost una foarte plăcută. Pur și simplu mi se părea foarte ciudat modul în care stătea corpul meu într-un acest tip de tricou. Deși am unul în dulap, l-am purtat de maxim două ori pentru că nu suportam senzația de „încorsetare”. Maieul CompresSport mi-a depășit așteptările, oferindu-mi exact confortul de care aveam nevoie, fără a minimiza compresie în punctele cheie. Trebuie să recunosc că a devenit partea de echipament pe care aș purta-o și în somn!

-          - Jambierele nu le-am folosit la Brașov pentru că nu vroiam să repet experiența de anul trecut când am folosit jambiere noi și aveam o senzație de amorțeală în gambe. Le-am testat la antrenamente ce-i drept și încă mai este nevoie să mă obișnuiesc cu ele dar se pare că suntem pe drumul cel bun spre a deveni prieteni.

-          - De asemenea am primit un vizor (cozoroc) care este exact pe gustul meu pentru că absoarbe foarte bine transpirația și foarte important, este ROȘU!Ca alte accesorii pot enumera și suportul de număr care poate „căra” și geluri și manșete de transpirație (Sweat band 3D dots)



Mulțumesc CompresSport România pentru ajutorul acordat în acest sezon competițional!
După cursă am mers pentru două zile la Bran (thanks Chris). Sâmbătă am făcut împreuna cu Daniel si Chris un antrenament de revenire pe dealurile Branului iar luni, doar cu Daniel, am făcut primele două bucle ale EcoMaratonului. 
Week-end-ul ce tocmai a trecut a fost petrecut tot la Moieciu. De data asta în compania „Constanța Team” (Cristi, Sabin, Dana, Ligia) dar și a lui Mihai Orleanu și a tuturor celor care calcă pragul Centrului de Ecologie Montană. A fost un week-end frumos, cu vreme perfectă pentru alergat (la limită am evitat în prima zi ploaia și grindina). Sâmbăta am alergat buclele 2 și 3, iar sâmbătă, alergați de Gigi Blajiu și ale sale „ghete galbene” bucla 1. Un week-end care m-a încărcat pozitiv pentru următoare perioada care se anunță cel puțin „agitată”.




Apr 9, 2013

Forest Weekend



Nu știu cum reușesc dar deja rămân în urmă de fiecare dată cu blog-ul. Până sa spun povestea Semimaratonului Intersport Brașov trebuie să vă povestesc despre week-end-ul precedent, cu 2 zile petrecute în pădure.
Sâmbătă am participat la primul concurs de orientare de anul acesta (pentru mine), exceptând perioada Spania. Concursul a fost organizat în Prahova, în localitatea Cocorăștii Misllii de către ACS Sănătatea Ploiești. Trebuie să recunosc că deși traseul nu a fost deloc tehnic eu am reușit să greșesc foarte mult. Se simte, cel puțin la mine, imediat lipsa antrenamentului de orientare. Totuși am luat lucrurile ca o experiență pozitivă si ca un antrenament bun în condiții dificile (noroi, zăpadă, bălți etc).
Duminica ce a urmat plănuiam să îmi continui antrenamentele în parc. Știam că în acea zi, niște „tipi” veseli au decis să organizeze o cursă în pădurea Cernica. După multe insistențe ale lui Florin Totalcă am decis să îmi schimb planul de antrenament și să alerg într-o ștafetă formată din Cristi Luțic, eu, Daniel Florea și Emanuel Trandafir  (în afara concursului) care urma să îi țină companie lui Soare Nicolae.


Foarte multe lucruri nu aș putea spune despre cei  5km alergați. Vreau doar să felicit organizatorii pentru inițiativă și mod de abordare. Eu cel puțin simțeam nevoia acestor gen de concursuri la noi care au un rol important în a educa oamenii că sportul se poate face indiferent de condițiile meteo și că pădurea reprezintă o alternativă excelentă pentru alergat. Pentru mai multe informații accesați site-ul www.forestrun.ro

!