Venloop 2013

Îmi place să cred despre mine că sunt un alergător montan (deși recent am fost numit hibrid). Având în vedere că sunt bucureștean și nu sunt pasionat de schi, antrenamentele mele în timpul iernii se desfășoară pe asfalt, în parcurile bucureștene. Pentru a avea o motivație am decis ca în fiecare primăvară să îmi încerc norocul într-un semi-maraton de șosea. Anul trecut am alergat la București și am învățat destule din acea experiență nefericită. Anul acesta am decis să alerg acest semi înainte de începerea sezonului de alergare montană pentru că am observat de anul trecut ca 1-2 curse montane mă scot imediat din ritmul de plat.

Planul a fost făcut temeinic încă din lunea decembrie, când am discutat cu Marius Ionescu despre planurile lui pentru primăvară. Participarea la Venlo (Olanda) prezenta mai multe avantaje: concurs la un standard ridicat, alergători de valoare, vreme numai bună pentru alergat, traseu plat și rapid.

Pentru mine Venlo Half Marathon a reprezentat principalul obiectiv al acestui început de primăvară (iarnă?) și mi-am canalizat toate energiile pentru acest obiectiv.

Miercuri dimineață am decolat împreuna cu Marius spre Amsterdam, de unde am fost preluați de cineva care ne-a însoțit pe tren până la Nijmegen. În Nijmegen am stat la Global Sports Communication (firma care se ocupă de management-ul multor sportivi de valoare, printre care si Marius). Alături de Marius am făcut câteva antrenamente în pădurea din apropierea locului unde locuiam.

Startul concursului a fost la ora 14:00 și cum din Nijmegen la Venlo este o distanță de 70km nu a fost nevoie să ne deplasăm cu o zi înainte. Trebuie să recunosc că am fost norocos să merg la acest concurs alături de Marius, deoarece am văzut și simțit pe propria piele cum sunt tratați sportivii de valoare internațională.

Deși mă așteptam la o vreme bună de alergat în Olanda, nu a fost să fie așa. Ca majoritatea Europei, Olanda a fost cuprinsă de un val de frig (la ora startului au fost 0 grade). Temperatura nu ar fi reprezentat un impediment, doar că a frigul a fost dublat de un vând din direcția nord-est, exact pe direcția de alergare a celei de-a doua părți a traseului. La aceste „probleme„ s-a adăugat și o răceala de toată frumusețea, de care am încercat să scap înainte de cursă (fără rezultate).

Startul s-a dat la ora locală 14, iar eu am plecat la „feeling” dar nu foarte tare. Discutasem cu Marius să stau cât mai mult alături de un grup, însă spre „norocul” meu de câte ori mă lipeam de 2-3 persoane, grupul se destrăma. Nu m-a interesat să depășesc ci doar să mențin o viteză bună pe toată durata cursei, care să îmi asigure realizarea timpului pe care îl doream. Până la kilometrul 10 m-am simțit excelent, dar de aici am schimbat direcția de alergare (cu vântul în față). La kilometrul 12 am vomitat (nu mai puteam sa respir din cauza mucilor/puroiului din gat). După această problemă mi-am revenit și am reușit să trag iar tare deși simțeam ușor ușor cum mâinile îmi amorțeau din cauza frigului și a vântului (spre final nu am reușit să iau nici un pahar cu apă deoarece aveam mâinile foarte înghețate). Cel mai dificil kilometru a fost in 18 și 19, înainte de intrarea în oraș, deoarece vântul începuse să bată din toate direcțiile. Am tras cât am putut de mine și am terminat cu un nou Personal Best – 1:20:32 (3:48/km). Nu am putut să mă bucur foarte mult de reușită pentru că eram înghețat. 

Marius a terminat cu un timp foarte bun de 1:06:03 (un antrenament bun pentru el). La Global Sports Communication ne-am împrietenit cu 2 alergători valoroși din Kenya (Philemont Yator și Valentine Kibet). Philemont a terminat cursa pe locul 1 iar Valentine pe locul 3.

A fost o deosebită plăcere ca după cursă să mă întâlnesc cu Yana Dimitrova, care a îndurat 2 ore de frig și vânt ca să ne întâlnim după mult timp (Mulțumesc!).

Despre organizarea în sine ar fi extrem de multe lucruri pozitive de spus (din păcate un orașel mic din Olanda bate la fund organizarea de la București). Atmosfera a fost incredibilă pe tot traseul, olandezii făcând o adevărată sărbătoare din această cursă. A fost senzațional să îmi aud numele strigat pe tot traseul și efectiv încurajările de pe margine îți dădeau aripi. M-am îndrăgostit iremediabil de Olanda și de atitudinea oamenilor de acolo față de sport (orice sport).

Cu acest concurs „aventura” mea pe asfalt s-a încheiat, următoarele obiective fiind legate de competiții montante. Ne vedem la Brașov pe 6 aprilie!

Rezultate (pagina personala)

Video

Rezumat

Privind la ultimul articol postat pe blog, cel referitor la Băneasa Trail Race, realizez că parcă a trecut o eternitate. Evident în perioada asta m-am pregătit corespunzător si fără accidentări sau alte probleme.  Planul pentru ianuarie ar fi trebuit să însemne cantonament montan la Forban și apoi cantonament si concurs de orientare în Portugalia. Din varii motive cantonamentul de la Forban nu s-a mai realizat astfel am avut timp berechet pentru sesiune și proiecte la facultate, iar „ideea” de Portugalia a căzut și ea. Astfel de unde pentru mine nu reprezenta anul acesta un obiectiv Semimaratonul Gerar, odată cu schimbarea planurilor legate de țările calde, m-am trezit cu câteva zile înainte că trebuie să încropesc o echipă. Ideea s-a materializat rapid iar în numai câteva ore am format o echipă puternică alături de Daniel Florea și Florin Szomyu (2/3 din echipa care în 2012 a terminat pe locul 2). Pe amândoi îi știam de ceva timp, de cele mai multe ori am fost adversari la diferite competiții dar de data asta formam o echipă omogena din punct de vedere al valorii. Evident ca ne doream să spargem dominația trio-ului Vlad Victor – Ștefan Oprina – Adi Bostan dar de data aceasta au fost mai puternici decât noi și nu ne-au lăsat decât onoarea locului 2 la Gerar. Pentru mine acest concurs a reprezentat un nou PB pe semi-maraton, un lucru îmbucurător pentru mine în ceea ce privește următorul obiectiv important din calendar. Trebuie să le mulțumesc coechipierilor mei pentru faptul că am reușit fără nici un antrenament împreună să formăm o echipă solidă și să îi anunț că anul viitor trebuie să fim și mai rapizi!

Un mare mulțumesc merită organizatorii care au creat prin Gerar un eveniment de marcă ce dă startul noului sezon competițional dar care de asemenea te ține in priză in perioadă de antrenamente de iarnă.

Rezultate

După ce Portugalia a picat, planul a devenit în felul următor: București – Zaragoza (avion), Zaragoza – Canos de Meca (masina) – pregatire orientare in Canos de Meca și împrejurimi,  Canos de Meca – Algeciras (masina), Algeciras – Ceuta (ferry) și de acolo 3 zile în Maroc, reîntoarcere în Canos de Meca și apoi concursul internațional Andalucia O Meeting 2013.

Evident am răsuflat ușurat când am plecat din România cea friguroasă și am ajuns în sudul Spaniei, pe malul Oceanului Atlantic la peste 15 grade C. Mi-a luat ceva timp să mă reacomodez cu antrenamentele și tehnica specifică de orientare (Încă mai am nevoie de antrenament pentru a fi pregătit de noul sezon) dar per total a fost o experiență benefică din care am extras multe învățăminte. Andalucia O Meeting mi-a adus oportunitatea de a îl revedea la lucru pe Thierry Gueorgieou, „The King of Middle Distance” cum îi spunem noi și probabil cel mai bun orientarist din toate timpurile. Au fost 4 zile de concurs în care Thierry a dat o reprezentație de gală. Pentru mine concursurile au fost un amalgam de bune și rele, reușind ca în fiecare concurs ceea ce făceam bine să fie anulat de câte o greșeală majoră. 

Pagina organizatorului Training Camp – Canos deMeca & Marocco 3 Days

Pagina AOM2013 (Rezultate)

P.S. În cel mai scurt timp voi posta și hărțile în arhiva mea digitală.

După revenirea în România am avut o singură zi de „odihnă” și am plecat spre Chișinău unde am participat la întâlnirea SEEOWG (South East European Orienteering Work Group) la care am avut misiunea de a prezenta alături de domnul președinte Alexandrescu cele mai noi informații cu referire la SEEOC 2013 – Râmnicu Vâlcea dar și de a participa la discuții cu privire la viitorul orientării în țările din sud estul Europei. A fost o experiență interesantă atât prin prisma discuțiilor care au avut loc la această ședință dar și datorită persoanelor cu care am luat contact.

Spuneam mai sus că Gerar-ul a reprezentat pentru mine un bun antrenament pentru principalul obiectiv din această primăvară. Pe data de 23 martie voi alerga în Olanda în orașul Venlo, semimaratonul care sper să reprezinte pentru mine un etalon de timp pentru mult timp. Și ca să nu duc lipsa de motivație, mă voi deplasa în Olanda și voi „concura” împotriva lui Marius Ionesc!Ce îmi puteam dori mai mult la început de primăvară?

Nu pot să închei fără să menționez ca pentru mine urmează un week-end extrem de greu: Sâmbăta – Postăvaru Night 2013 în Poiana Brașov iar duminică, Adunarea Generală a Federației Române de Orientare, în care se vor vota noile persoane care vor decide destinul orientării din țara noastră pentru următorii 4 ani. Am fost propus pentru a fi membru în Consiliul Director, o mare onoare dar infinit o și mai mare responsabilitate.

O primăvară frumoasă tuturor "If you know wadamin?":))