My first ultra

Ultra Maraton – o idee cu care am cochetat încă de când am început sa scot capul în lumea alergării montane din România. Când am primit oferta de a participa la Virgin Forest Ultra Trail 2012 – Grecia (130km) am decis ca este cazul ca anul acesta să mă pregătesc și pentru această încercare. Când a apărut ideea primului Ultra Maraton individual din Munții Ciucaș nu am ezitat și m-am înscris fără ezitare, în ideea unui antrenament util pentru Grecia.

Dar cunoscându-mă eu nu pot trata un concurs ca un antrenament mi-am pregătit fiecare pas în detaliu în ideea de a prinde podiumul.  După antrenamentul de 60 km premergător eram cât se poate de sigur pe forțele mele.

Până să ajung la startul concursului, vineri dimineață am mai avut de trecut un hop alături de prietenul meu Bălan: examenul scris pentru admiterea la master. Am trecut și peste acest hop iar balul putea începe. Seara dinaintea cursei a fost una obișnuită, fără foarte mult emoții și cu un somn nu foarte bun datorită sforăitului din corturile vecine.

La ora 6, împreuna cu Daniel si Pașol, am dat deșteptarea și am început să ne pregătim echipamentul pentru concurs. Timpul a zburat efectiv și m-am trezit în zona startului gata de atac. Am salutat pe toată lumea însă creierul meu era setat pe cei peste 100km pe care urma sa îi „mănânc”. Am plecat tare însă nu la capacitate maximă iar după primul punct de alimentare de la km 10 am reușit să rup mare parte a plutonului. În spatele meu au rămas doar Florin Szomyu si Marius Roca. Am continuat să conduc cursa iar la Vârful Ciucaș am rămas deja doar eu cu Florin. De acolo am coborât spre Pasul Bratocea. În Bratocea ne-am întâlnit cu Voichița Bodea de la care am „furat” niște apa minerală. La Cindrel  În Alergare de la Păltiniș, Florin a plecat de asemenea foarte tare și în cele din urmă a terminat în genunchi. Eram extrem de mirat de faptul ca este încă foarte aproape de mine însă acest lucru nu mă deranja în nici un fel. După ce am alimentat cu puțină apă la intrarea în Munții Grohotiș l-am distanțat pe Florin la aproape 3-4 minute, restul concurenților nevăzându-se în spate. Florin m-a prins spre Stâna Nebunul și din acel moment am mers împreuna 100%. La Mâneciu ne-am întâlnit iar cu Voichița de la care de data asta am băut Cola! Începusem să resimt oboseala însă eram conștient de faptul ca avem un avans foarte mare așa încât ne-am permis să ne oprim la punctul de alimentare și să zăbovim aproape 30 de minute. 

Cea mai mare greșeală la un ultra maraton este să stai jos, deoarece mușchii se răcesc instant și devine aproape imposibil să alergi. Și eu și Florin am simțit asta pe pielea noastră, și timp de aproape 1 oră am mers la pas, dar un mers foarte „leneș”. Mare ne-a fost uimirea când am fost depășiți în alergare de Marius Vasilache. Eu cu puțin timp în urmă îi spusesem lui Florin că dacă ne depășește cineva eu voi abandona și eram decis să fac lucrul acesta când ajungeam la Tabla Buții (cale lungă până acolo). Momentul în care Marius ne-a depășit a creat un declick pentru mine, din acel moment am reușit să alerg și să îl trag și pe Florin după mine. L-am distanțat foarte repede pe Marius și ne-am securizat primele două poziții. Noaptea ne-a prins fix în punctul de alimentare de la Tabla Buții, iar coborârea la frontală spre Valea Stânii a fost superbă. Urcarea spre Muntele Roșu a fost partea horror a acestui concurs. O zonă de vale, cu mult nisip și pietriș, cu o potecă relativă și o înclinație mare. Cu siguranță în condițiile date această urcare spre Zăganu este mult mai grea decât urcarea la Diana din Piatra Craiului. Odată ajunși în vârf am văzut și frontalele celor din spate însă erau destul de departe astfel încât am putut să facem ultima parte într-un ritm plăcut având grijă să nu rătăcim marcajul. După Muntele Roșu a urmat o coborâre care mie mi se părea că nu se mai termină, până în momentul în care am ajuns în ultimii 2km de unde am început să trag tare pentru a îl lăsa în urmă pe Florin și pentru a câștiga cursa. În final am terminat destul de în forță în aplauzele celor care ne așteptau la finish cu timpul de 15 ore si 11 minute. Trebuie să menționez ca Florin merită foarte multe laude pentru performanța incredibilă pe care a reușit-o alături de mine, având în vedere că el nu mai alergase decât două curse montane!

După cursă am fost înconjurat efectiv de toată lumea iar felicitările nu mai conteneau, lucru care mi s-a părut extrem de frumos dar în același timp copleșitor!Le mulțumesc celor care mi-au strâns mâna sau m-au felicitat și îmi cer scuze dacă am uitat să mulțumesc cuiva, dar după concurs efectiv creierul meu s-a blocat intrând într-o stare de regenerare.

A fost o cursă grea dar sunt mulțumit de ce am realizat dar mai ales de ce am învățat despre mine și despre felul în care reacționează corpul meu la un asemenea tip de efort. La final am spus că nu voi mai alerga așa ceva niciodată dar acum abia aștept să îmi încerc puterile în Grecia! Daniel a terminat cursă într-un mod fabulos din punctul meu de vedere, la doar 3 ore în spatele meu, făcând o cursă solitară pe ultima parte. De asemenea țin să îi felicit pe toți cei care au terminat concursul cu bine și cu zâmbetul pe buze!Bravo, pentru mine toți sunteți campioni și sunt mândru că am alergat într-o companie selectă a sufletului meu!

Trebuie să mulțumesc multor persoane care m-au ajutat s-au m-au susținut în această cursă!Mulțumesc din suflet tuturor (lista este foarte lungă și prefer să nu o dezvălui tocmai pentru că nu vreau să uit pe cineva). De asemenea vreau sa felicit și să le mulțumesc organizatorilor și voluntarilor pentru efortul depus și de asemenea sunt sigur că anul viitor lucrurile vor sta și mai bine. 

Sunt foarte multe trăiri și lucruri pe care le-am simțit în timpul acestei curse dar efectiv nu pot să le aștern pe hârtie și prefer să le păstrez pentru mine și pentru sufletul meu.

Un mare ajutor în această cursă au fost și produsele Sponser care m-au „însoțit” pe toată durata cursei și care mi-au oferit exact ce aveam nevoie din punct de vedere al nutriției de cursă, ne mâncând altceva pe durata cursei cu excepția gelurilor și a 2 supe excelente la Mâneciu.

După cursă am mai avut de trecut un hop, acela fiind examenul oral pentru master. Sper că totul a ieșit cum trebuie având în vedere că mă simțeam extrem de obosit psihic!

Să ne vedem cu bine prieteni!

Înapoi la orientare

   A trecut destul de mult timp de când nu am mai postat pe blog însă asta nu însemnă că nu am fost activ atât pe plan sportiv cât și pe plan personal.

   La o săptămână după Cindrel În Alergare am avut o „cursă” deosebit de grea de la care nu puteam lipsi. Poate unii au mers la 2x2 în Făgăraș sau poate la Iorgovanu Night-Run însă eu am avut de onorat nunta unor prieteni deosebiți, Ionuț și (de acum) Andreea Zincă.

   
   Evenimentul în sine a fost superb, cu multă distracție si voie bună alături de persoane apropiate de sufletul meu. Foarte important de precizat este faptul că nunta și-a pus amprenta asupra mea din punct de vedere fizic, fiind efectiv dărâmat de oboseala după două nopți de petrecere. Din această cauză am decis să rămân în Alba Iulia la întoarcere pentru a mă odihni pentru Transylvania Open 2012 de la Cluj și mai apoi Campionatul Național la Iași. A fost o alegere înțeleaptă deoarece am avut mult de recuperat în privința somnului, în prima seară la Alba Iulia dormind aproape 16 ore!

   Au urmat câteva zile în care am făcut câteva antrenamente alături de Andra, Alina și Ana dar și cu Marius Anghel sau noua colegă de club, de import din Ucraina, Masha Boyko.

   Săptămâna a trecut rapid și deja vineri în jurul prânzului am decolat spre Cluj, urmând ca seara să alergăm prima probă, sprintul.

   Trebuie să recunosc faptul că am avut emoții în privința acestor zile de concurs deoarece nu mai pusesem mână pe o hartă de orientare din primăvară. Sprintul l-am început rapid și la postul 3 am avut deja prima eroare deoarece uitasem să mă uit pe harta. La postul 4 am greșit varianta însă nu am pierdut foarte mult. La postul 6 l-am prins pe Iuli Negoiță și pentru câteva secunde s-a rupt filmul, destul încât să greșesc decisiv la postul 7, aproape 3 minute.  De acolo nu am mai alergat foarte tare și am mai avut câteva ezitări. Etapa a fost câștigată de Ionuț Zincă.

REZULTATE SPRINT

   A doua zi a fost etapa de medie distanță, care după mult mult timp a fost și etapă de WRE, în România obiceiul fiind ca toate WRE-urile să fie în proba de lungă distanță. Încă de la primul post a fost evident că nu pot să citesc harta și că alerg „în lumea mea”. Greșelile au apărut încă de la primul post însă cea mai mare greșeală a zilei a fost faptul ca în loc să merg în postul 3 m-am oprit în postul 10 și am continuat spre 4, însă ceva nu se lega. A fost nevoie de minute bune să îmi dau seama de greșeala pe care am facut-o și să continui traseul corect. Am mai greșit de asemenea în postul 12 însă deja nu mai conta, fiind scos clar din calculele pentru primele poziții. 

REZULTATE MIDDLE DISTANCE - WRE

   Ultima etapă la Transylvania Open 2012 a fost o lungă distanță mai scurtă, însă elementul nou adus acestei probe a fost faptul că a fost cu egalare de timp (pursuit). Am plecat destul de în spate datorită faptului că în primele două zile am mers slab. Am încercat să mă concentrez mai mult și dacă nu ar fi existat greșeala din postul 3 probabil aș fi putut spune ca a fost o cursă bună, în care nu am avut decât eventuale variante mai slabe. Nu am recuperat destul timp, terminând ziua și concursul la cumulat pe locul 5.

REZULTATE LONG DISTANCE

   De la Cluj am mers înapoi la Alba, de data asta avându-l „pe cap” și pe Copetchi. Miercuri de dimineață am plecat spre Iași, la Campionatul Național al României. Cum am ajuns am ieșit în grup la o alergare scurtă, de dezmorțire, pe care am repetato și joi dimineață.

   După-masă am luat startul la sprint. Am făcut tot posibilul să aplic lecțiile învățate la Cluj și în mare măsură mi-a ieșit, nefăcând greșeli însă am adunat puțin peste 1 minut din variante greșite. Concursul a fost bine organizat și într-o zona populată a Iașiului, fapt ce a creat ceva probleme datorită aglomerației. Etapa a fost câștigată lejer de Ionuț, care avea să câștige și la medie.

REZULTATE SPRINT

   La medie distanță am pornit bine și deja în postul 2 l-am prins pe Zozo cu 9 minute. Până în postul 9 am mers foarte bine, fiind conform split time-ului pe locul 4 în acel moment. Însă a fost nevoie doar de un singur moment de lipsă de concentrare ca totul să se ducă pe apa sâmbetei. Am greșit la cea mai scurtă variantă, spre 10. De acolo fiind nervos am greșit și în 11 și în 13. Per total o zi cu multe plusuri dar și destule minusuri.

REZULTATE MEDIE DISTANȚĂ

   Înainte de ștafetă a trebuit să trecem și prin proba de lungă distanță. Cum Ionuț Zincă plecase la Becca di Nona, lupta pentru primul loc a rămas deschisă. Am plecat cu gândul să fac o cursă cât mai bună, fără să mă tem de distanță lungă și de căldură. Am greșit în postul 4 fără însă să mă descurajez. De asemenea am mai greșit în postul 11 (m-am oprit cu o potecă mai sus și am fost nevoit să pierd aproape 4 minute până să realizez greșeala) și în postul 27 unde am greșit din cauza oboselii. Încă de la intrarea în forking l-am văzut pe Suciu care plecase cu 6 minute în spate însă nu a reușit să mă prindă decât pe culoarul de finish. Am terminat ziua pe locul 5, foarte aproape de locul 4 (Csucs Klaus) și cu regretul că fără acele greșeli aș fi prins podiumul. Trebuie menționat că această etapă a fost WRE și că a fost câștigată de colegul meu Bogya Tamas.

REZULTATE LUNGĂ DISTANȚĂ

   Anul acesta echipa pentru ștafeta s-a schimbat, în locul lui Țuncu fiind Marius pe schimbul 2. Speram să nu o mai dau în bară ca anul trecut la Targu-Jiu și am ascultat sfaturile venit din jur legate de modul cum ar trebui sa alerg primul schimb. Trebuie să recunosc că am avut emoții înainte de start însă am aplicat ceea ce mi se spusese schimbând pe locul 2, după Daniel Barkasz. Din păcate Marius nu a mers așa cum și-ar fi dorit și din păcate și anul acesta am terminat în afara medaliilor. Tamas a făcut o cursă bună însă avansul celor din fața a fost insurmontabil. Vom încerca să ne luăm revanșa la Campionatul pe Echipe de la Arad. Trebuie însă să recunosc că mi-a fost foarte dor de orientare.

REZULTATE ȘTAFETĂ  

  

 După Iași a urmat un lung drum spre casă și câteva zile de reacomodare cu „acasă” și cu Bucureștiul. Miercuri la prima oră am plecat spre Cheia împreuna cu Dan și Pașol, pentru a parcurge primii 60 kilometrii ai Ultra Maraton-ului Ciucaș Trail Running. A fost o zi grea, în care a fost nevoie de toate abilitățile noastre de orientare pentru a ne descurca, mai ales pe a 2-a parte din Munții Grohotiș, însă mă bucur că am decis să mergem la fața locului pentru că acum am exact în minte modul în care voi aborda cursa. Deși mă așteptam să fiu KO după această experiență, spre uimirea mea, joi mă simțeam foarte bine, fără febră musculară însă cu ceva oboseală „în oase”. Astăzi (sâmbătă) am decis ca nu pot să stau în casă și am mers la Crosul Societății Civile, în Parcul Herăstrău. Credeam că mă voi resimți mai tare însă spre surprinderea mea am alergat binișor terminând cursa de 6.5 km în 24:38. Deși în Herăstrău nu sunt foarte multe „dealuri” chiar și pe cele mai mici le-am simțit ca fiind foarte mari, fapt datorat oboselii.

   Este exact momentul potrivit să mă odihnesc și să mă încarc mental pentru Ciucaș dar și pentru următoarele concursuri: Cupa României la Orientare, Campionatul Național pe Echipe și Virgin Forest Ultra Trail – 130km în Munții Rodopi.