Auzisem de ceva timp de concursul organizat
în Munții Cindrel însă trăiam cu impresia ca se va suprapune cu Padina Fest
2012. Mare mi-a fost bucuria când am realizat că mă înșelam și că de fapt „Cindrel
În Alergare” va avea loc la o săptămâna după Padina. De asemenea m-am bucurat
și mai mult când Daniel și Bulgaru și-au exprimat și ei dorința de a participa.
Deși concursul era la prima ediție trebuie sa
recunosc că nu am avut nici un fel de emoție în privința modului în care acesta
va fi organizat și trebuie sa mulțumesc organizatorilor pentru faptul că totul
a fost aproape de perfecțiune pentru un concurs la prima ediție.
După Padina m-am simțit obosit și am luat o
pauză de la antrenamente iar vineri dimineață am plecat cu băieții spre
Păltiniș vis Sibiu. Nu mai fusesem niciodată în Păltiniș însă trebuie sa
recunosc ca mi-a plăcut foarte mult și abia aștept sa mai merg în zonă. Odată
ajunși în Păltiniș ne-am validat pentru concurs și am plecat la o alergare
scurtă (4km din Șanta până în Păltiniș). Seara ne-a prins în fața focului,
mâncând bine cunoscutele paste. Spre surprinderea noastră, toți am dormit
foarte bine iar de dimineață toți păream fresh.
Ne-am prezentat în zona de start cam la 8:30
și după ce m-am salutat cu prietenii și cunoscuții m-am aliniat în prima linie.
În ultima vreme am descoperit că îmi place să plec mai tare și să mă aflu în
plutonul fruntaș însă de data asta după 10 metrii de la start am realizat că nu
știu prima parte a traseului și m-a bufnit râsul. Partea de asfalt a fost
rapidă, iar trecerea pe sub pod m-a prins într-o companie selectă: Adi Bostan
și Mihai Orleanu. Dacă Adi s-a distanțat ușor ușor, având să și câștige
concursul, cu Mihai am alergat cam 6 kilometrii fapt ce m-a bucurat și onorat
în același timp deoarece este și va rămâne o persoană specială pentru mine. La
primul punct de hidratare de pe traseul de maraton (după despărțirea de cel de
semi) eram pe poziția a 3-a (sau așa calculasem eu) însă simțeam că îl voi
prinde pe Florin Szomyu pe care îl vedeam în față. Din spate eram presat de un
tip pe care nu îl cunoșteam (care mi-a spus la final ca aveam aripi la vale?)
dar mă bucura gândul că nu îl văd pe Bălan! După punctul de hidratare de unde
începea urcarea spre Lacul Iezerul Mare și Vârful Cindrel l-am depășit pe
Florin, care probabil a plecat prea tare pe prima parte. Credeam că sunt acum
al 2-lea însă am mai observat pe cineva în față, cineva pe care nu îl
cunoșteam. Numai după ce l-am depășit am realizat că acesta era concurent de le
semi maraton. Porțiunea spre Refugiul Cânaia, prin jnepeniș a fost superbă,
însă priveliștea din jurul Lacului Iezerul Mare nu poate fi întrecută.
Cum era
de așteptat m-am trezit cu Bălan în spatele meu la Refugiul Cânaia și oricât am
încercat să scap de el nu am reușit și în final am terminat pe locul 3 la
general și 3 la categorie (Primul maraton alergat cub 4 ore – 3:56:31).
Cea mai
faină parte a șederii în Păltiniș a fost dușul fierbinte de după cursă pe care
l-am făcut la casa unor prieteni cu care m-am întâlnit accidental în zonă. Pe
această cale țin să le mulțumesc Laurei și lui Aurel (și lui Zion) pentru
găzduirea de după cursă, ați fost minunați.
Duminică dimineață am plecat destul de repede
din Păltiniș pentru că la ora 13:00 trebuia să ne oprim sa vedem cursa olimpică
de maraton la care speram ca Marius Ionescu (Piciu) sa dea „lovitura”. Trebuie
să recunosc că am avut mai multe emoții decât la o cursă proprie și efectiv nu
aveam stare pe scaun și aș fi făcut orice să îi pot transmite un gram de
energie lui Marius, a cărei comportare a fost mai mult decât onorabilă,
realizând o cursă bună care s-a materializat în locul 26 cu timpul de 2:16:28,
realizând cea mai bună performanță a atletismului românesc la Londra.
Luni seară am avut de asemenea emoții maxime deoarece am mers cu mulți prieteni să ne întâmpinăm campionul la venirea de la Jocurile Olimpice. Sosirea a fost plină de bucurie și emoții și sper că Marius a simțit energia pozitivă care cu care lumea îl înconjoară.
VIDEO Întâmpinare Marius Ionescu (by Gabi Solomon)
